1. [DEX '09] SCHINEL, schinei, s. m. Mică plantă erbacee cu flori galbene folosită ca plantă medicinală (Cnicus benedictus). – Schin (= spin) + suf. -el.
2. [MDA2] schinel sm [At: TDRG / Pl: ~ei / E: spin + -el] Mică plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule mari, cu bractee spinoase, cu fructe cilindrice, folosită în medicină Si: (reg) iarbă-amară, scai1-amar (Cnicus benedictus).
3. [DEX '98] SCHINEL, schinei, s. m. Mică plantă erbacee cu flori galbene întrebuințată ca plantă medicinală (Cnicus benedictus). – Schin (=spin) + suf. -el.
4. [DLRLC] SCHINEL, schinei, s. m. Mică plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în mari capitule, cu bractee spinoase; este folosită în medicină ca tonic și febrifug (Cnicus benedictus).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL