1. [MDA2] schindisit1, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~te / E: schindisi1] (Reg) Obosit.
2. [MDA2] schindisit2, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: schindisi2] (Reg) Indispus.
3. [MDA2] schindisi1 vi [At: UDRESCU, GL. / Pzi: ~sesc / E: s- + chindisi] (Mun) A se strădui.
4. [MDA2] schindisi2 vi [At: UDRESCU, GL. / V: ~dosi[1] / Pzi: ~s'esc / E: schinci2] 1 (Mun) A scânci (2). 2 (Reg; îf schindosi) A alerga cu diferite mișcări din colț în colț, plângând și miorlăind.
5. [MDA2] schindosi v vz schindisi2
6. [Scriban] chindisésc v. tr. (ngr. kendó, scris kentó, viit. -iso; în Epir kintó, brodez, vgr. kentéo, împung, brodez, de unde vine și kéntron, ghimpe. V. centru). Trans. Brodez. – În Serbia schindosesc.
7. [Scriban] schindosesc V. chindisesc.
8. [DAR] schindisit, -ă, adj. (reg.) 1. obosit. 2. indispus; mâhnit.
9. [DAR] schindisi1, schindisesc, vb. IV (reg.) 1. a trudi, a se strădui. 2. a zori, a grăbi.
10. [DAR] schindisi2, schindisesc, vb. IV (reg.) 1. (despre copii) a plânge înăbușit și întretăiat; a scânci. 2. (în forma: schindosi) a alerga cu diferite mișcări din colț în colț, plângând.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL