1. [DEX '09] SCHIMONOSI, schimonosesc, vb. IV. 1. Tranz. A deforma, a strica, a strâmba, a poci aspectul. Schimonosește cuvintele. 2. Refl. (Despre oameni) A se strâmba, a face grimase; p. ext. a face nazuri. [Var.: (reg.) schimosi vb. IV] – Din ngr. aschimoníso (viit. lui aschimonó).
2. [MDA2] schimonosi [At: PSALT. HUR. 96v/21 / V: (îrg) ~mosi, (reg) ~mbosi, șchimbonosi, șchimosi, (îvr) ~nisi / Pzi: ~sesc / E: ngr ασχημονῶ (aor ασχημαινω)] 1 vr (D. ființe sau d. părți ale corpului lor) A-și schimba în rău aspectul, forma, natura, devenind urât, respingător (sub aspect fizic). 2 vr (D. aspectul unor ființe sau al unor părți ale corpului lor) A se schimba în rău, devenind respingător Si: a se poci. 3 vr (D. oameni) A face grimase (1) Si: (pfm) a se scălâmbăia (3), (reg) a se opăci1. 4 vr (D. față sau d. părți ale feței oamenilor) A se contracta într-o strâmbătură, într-o grimasă (ca expresie a unei senzații, a unei stări sufletești etc. de obiei neplăcute) A se strâmba. 5 vr (Îrg) A face nazuri Si: a se fandosi (2). 6 vtf (Fig; c. i. cuvinte, vorbirea, limba etc.) A pronunța sau a scrie, a reproduce sau a face să pronunțe, să scrie sau să reproducă incorect Si: a deforma (10), a denatura (2), a schingui (2), a scâlcia (6), a stâlci. 7 vtf (Îvr; fig; îf schimosi) A rușina.
3. [DEX '98] SCHIMONOSI, schimonosesc, vb. IV. 1. Tranz. A deforma, a strica, a strâmba, a poci aspectul. Schimonosește cuvintele. 2. Refl. (Despre oameni) A se strâmba, face grimase; p. ext. a face nazuri. [Var.: (reg.) schimosi vb. IV.] – Din ngr. aschimoníso (viit. lui aschimonó).
4. [DLRLC] SCHIMONOSI, schimonosesc, vb. IV. 1. Tranz. A sluți, a poci, a urîți, a deforma, a desfigura, a strica. Ea a învățat la pension, a auzit acolo cîteva cuvinte franțuzești, vorbește și ea, împestrițat cu cuvinte nouă, pe care le schimonosește mai rău decît Rică. IBRĂILEANU, S. 48. O strîmbătură continuu exercitată... asupra mușchilor feței, distruge și schimonosește pentru totdeauna armonia... figurii. VLAHUȚĂ, O. A. 232. Răspundea... schimonosind cuvintele și îndrugîndu-le fără nici o noimă. CREANGĂ, A. 90. ◊ Refl. pas. Cînticele se schimonosesc și lăutarii mor de foame. ALECSANDRI, T. 80. 2. Refl. (Despre oameni, mai ales despre fața sau gura lor) A se strîmba, a face grimase. Deodată fața se schimonosi. PREDA, Î. 185. Gura i se schimonosea într-un rînjet. CAMILAR, N. I 35. – Variantă: schimosi (RUSSO, S. 38, ALECSANDRI, T. 504) vb. IV.
5. [Șăineanu, ed. VI] schimonosì v. 1. a (se) face diform, a desfigura; 2. a face nazuri. [Formă amplificată din schimosì].
6. [DEX '09] SCHIMOSI vb. IV v. schimonosi.
7. [MDA2] schimbosi v vz schimonosi
8. [MDA2] schimonisi v vz schimonosi
9. [MDA2] schimosi v vz schimonosi
10. [Șăineanu, ed. VI] schimosì v. Mold. a schimonosi: ce ai pățit de te-ai schimosit așa? AL. [V. schimă].
11. [Scriban] schimosésc (est) și schimonisit (vest) v. tr. (ngr. ashimizo, oar. -imisa, urîțesc, și ashimono, aor. -imónisa, mă port necuviĭncios; ashimosyni, uricĭune. V. schimă). Urîțesc, desfigurez: a schimosi un copil (tunzîndu-l urît, îmbrăcîndu-l urît ș.a.). Caricaturez, ridiculizez (pin gesturĭ orĭ pin semn). V. refl. Mă strîmb, mă afectez, fac mofturĭ, mă izmenesc: ĭa nu te maĭ schimonosĭ, ci cîntă cum se cade!
12. [DOOM 3] schimonosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schimonosesc, 3 sg. schimonosește, imperf. 1 schimonoseam; conj. prez. 1 sg. să schimonosesc, 3 să schimonosească
13. [DOOM 2] schimonosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schimonosesc, imperf. 3 sg. schimonosea; conj. prez. 3 să schimonosească
14. [IVO-III] schimonosesc, -seam 1 imp.
15. [DAR] schimosi, schimosesc, vb. IV (reg.) 1. a (se) schimonosi. 2. a ridiculiza. 3. a afecta, a se ismeni, a face mofturi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL