1. [MDA2] schimnicire sf [At: VOICULESCU, P. I, 155 / Pl: ~ri / E: schimnici] (Rar) Pustnicire.
2. [DEX '09] SCHIMNICI, schimnicesc, vb. IV. Refl. A se face schimnic. ♦ Intranz. A duce o viață de schimnic, a trăi ca un schimnic. [Var.; (rar) schivnici vb. IV] – Din schimnic.
3. [DEX '09] SCHIVNICI vb. IV v. schimnici.
4. [MDA2] schimnici [At: ZILOT, CRON. 75 / V: ~ivnici, (reg) ~isi, ~ivnisi[1] / Pzi: ~icesc / E: schimnic] 1-2 vir (Rar) A (se) sihăstri. 3 vt (Reg; îf schimnisi, schivnisi) A economisi. 4-5 vtr A-și restrânge cheltuielile. 6 vr (Pex) A se zgârci.
5. [MDA2] schivinisi[1] v vz schimnici
6. [MDA2] schivnici v vz schimnici
7. [DEX '98] SCHIMNICI, schimnicesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face schimnic. ♦ Intranz. A duce o viață de schimnic, a trăi ca un schimnic. – Din schimnic.
8. [DLRLC] SCHIMNICI, schimnicesc, vb. IV. Refl.. A se face schimnic. Colo prin pustii Cine... s-a schimnicit? A călugăriță, albă la peliță. TEODORESCU, P. P. 35. ♦ Intranz. A duce viață de schimnic, a trăi ca un schimnic. Și mi se ruga, Și mi se jura Ca el să trăiască Și să schimnicească Prin văi și prin munți. TEODORESCU, P. P. 37.
9. [Scriban] 2) schimnicésc v. intr. (d. schimnic). Trăĭesc ca schimnic. V. refl. Mă fac schimnic.
10. [DOOM 3] !schivnici (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă schivnicesc, 3 sg. se schivnicește, imperf. 1 sg. mă schivniceam; conj. prez. 1 sg. să mă schivnicesc, 3 să se schivnicească; imper. 2 sg. afirm. schivnicește-te; ger. schivnicindu-mă
11. [DOOM 2] !schimnici/schivnici (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se schimnicește/se schivnicește, imperf. 3 sg. se schimnicea/ se schivnicea; conj. prez. 3 să se schimnicească/să se schivnicească
12. [DOOM 2] schivnici v. schimnici
13. [DAR] schimnicire, schimniciri, s.f. (înv.) izolare de lume, pustnicire.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL