1. [DEX '09] SCHILODI, schilodesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva să devină sau a deveni schilod, infirm; a (se) mutila, a (se) schilăvi. – Din schilod.
2. [MDA2] schilodi vtf [At: BUDAI-DELANU, LEX. / V: (reg) ~idoli, ~ogi, (îvr) schidola / Pzi: ~d'esc / E: schilod] 1 (C. i. ființe sau părți ale corpului lor, îndeosebi mâini și picioare) A face să devină schilod (1) Si: (îrg) a schilăvi (1), (înv) a rupturi. 2 (Olt; îf schidoli) A dezvirgina. 3 (Reg; îf schidoli) A se fuduli (2).
3. [DLRLC] SCHILODI, schilodesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva schilod, infirm (bătîndu-l); a mutila, a schilăvi. I s-a plîns că Ion i-a schilodit feciorul. REBREANU, I. 58. ◊ Refl. Miul d-auzea, Mi se necăjea, Murgului grăia: – Furii te-ar fura, Lupii te-ar mînca, Că te-ai pocîltit Și te-ai schilodit. TEODORESCU, P. P. 497. – Variantă: schilogi (CREANGĂ, P. 144) vb. IV.
4. [Șăineanu, ed. VI] schilodì v. a face schilod.
5. [MDA2] schidola v vz schilodi
6. [MDA2] schidoli v vz schilodi
7. [MDA2] schilogi v vz schilodi
8. [DLRLC] SCHILOGI vb. IV v. schilodi.
9. [Scriban] schilodésc v. tr. (d. schilod). Fac schilod: un accident care l-a schilodit. Fig. Pocesc, diformez: a schilodi arta. – Și -gesc (est).
10. [DOOM 3] schilodi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schilodesc, 3 sg. schilodește, imperf. 1 schilodeam; conj. prez. 1 sg. să schilodesc, 3 să schilodească
11. [DOOM 2] schilodi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schilodesc, imperf. 3 sg. schilodea; conj. prez. 3 să schilodească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL