1. [DEX '09] SCHILAV, -Ă, schilavi, -e, adj. (Înv. și pop.) Schilod. – Probabil contaminare între chilav (reg. „schilod” < bg., sb.) și schilod.
2. [MDA2] schilav, ~ă [At: REGUL. ORG. 157/26 / V: șc~ / A și: ~lav / Pl: ~i, ~e / E: ctm chilav + schilod sau s- + chilav] 1-2 smf, a (Pop) Schilod (1-2). 3 a (Reg) Sleit de puteri (din cauza bătrâneții).
3. [DEX '98] SCHILAV, -Ă, schilavi, -e, adj. (Înv. și pop.) Schilod. – Probabil contaminare între chilav (reg. „schilod” < bg., scr. ) și schilod.
4. [DLRLC] SCHILAV, -Ă, schilavi, -e, adj. Schilod. Parc-ar fi vrut să despice... trupul schilav, uscat, al bunicului. STANCU, D. 252. Schilavă ca și măria-sa Cătălina, cu privirile umplute de vise de spaimă, domnița Chiajna suspină din cînd în cînd. SADOVEANU, F. J. 387. Ești schilav tot! Un cerșetor Te-ntorci acum acasă, Și ce frumos fecior erai! COȘBUC, P. I 77.
5. [Scriban] schílav (est), -áv (vest) și chílav (vechĭ), -ă adj. (sîrb. bg. kilav. V. chilă 1). Rar. Schilod, infirm, invalid.
6. [MDA2] câlav, ~ă a vz schilav
7. [MDA2] chilăv, ~ă a vz schilav
8. [MDA2] cilav, ~ă a vz schilav
9. [CADE] CHILAV adj. Mold. Bucov. Trans. Băn. Schilod, olog, vătămat: ~ fiind, nu poate purta greutătile (RET.) [blg. srb.; comp. SCHILAV].
10. [DOOM 3] schilav (înv., pop.) adj. m., pl. schilavi; f. schilavă, pl. schilave
11. [DOOM 2] schilav (înv., pop.) adj. m., pl. schilavi; f. schilavă, pl. schilave
12. [DER] schilav (-vă), adj. – Schilod, invalid. Din chilav contaminat cu sb. iskilaviti „a schilodi”. Der. din sl. kilavŭ (Diez, Gramm., I, 445), contaminat cu schilod (Candrea) nu constituie o explicație satisfăcătoare). – Der. schilăvi, vb. (a schilodi), cf. chilăvi; schilăvitură, s. f. (deformație); schilăvos, adj. (bolnav, invalid; șchiop; imperfect). Cf. schilod.
13. [DAR] schilav, schilavă, schilavi, schilave, adj. (înv.) 1. (pop.) schilod; ciung, olog. 2. (reg.) sleit de puteri (din cauza bătrâneții).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL