1. [MDA2] schidol, ~oală a vz schilod
2. [Șăineanu, ed. VI] schidol a. V. schilod.
3. [Scriban] schidól V. schilod.
4. [DEX '09] SCHILOD, -OADĂ, schilozi, -oade, adj. (Despre ființe) Cu unul sau mai multe membre mutilate sau anchilozate ori deformate de o infirmitate; (despre membre) mutilat, ciuntit, deformat, anchilozat; schilav, schilăvos. – Et. nec.
5. [MDA2] schilod, ~oadă [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îrg) schidol, (reg) ~og, ~om, ~omb, șc~, șchilog[1] / Pl: ~ozi, ~oade / E: ns cf schilav] 1-2 smf, a (Ființă) care are unul sau mai multe membre (ori pgn, alte părți ale corpului) mutilate sau deformate de un accident, de o infirmitate etc. Si: (pop) schilav (1-2), (înv) schilăvos (1-2), rupturit Vz ciung, olog. 3-4 smf, a (Pex) (Ființă) pocită2. 5 a (D. părți ale corpului unei ființe) Care este mutilat sau deformat de un accident, de o infirmitate etc. 6 a (Fig; d. cuvinte, fraze, vorbire etc.) Care este scris sau pronunțat greșit, deformat, care reprezintă o exprimare sau o construcție greșită ori neîngrijită, insuficient de clară, de expresivă. 7 a (Fig; d. cuvinte, fraze, vorbire etc.) Schilodit (2). 8-9 smp (Melodie după care se execută un) dans popular „joc de brâu”.
6. [MDA2] schilog, ~oagă a vz schilod
7. [MDA2] schilom, ~oamă a vz schilod
8. [MDA2] schilomb, ~oambă a vz schilod
9. [MDA2] șchidol, ~oală a vz schilod
10. [DLRLC] SCHILOD, -OADĂ, schilozi, -oade, adj. (Despre ființe) Care nu se poate servi de mîini sau (mai ales) de picioare; care are (unul sau toate) membrele ciuntite, mutilate; (despre membre) ciuntit, mutilat; p. ext. lipsit de vigoare, slab. Să vorbească despre cosașii întorși schilozi la vetrele lor. BARANGA, V. A. 28. Se mai adăugau și mișei cu brațe ori picioare schiloade, descoperite vederii. SADOVEANU, Z. C. 216. Șarpele m-o îmbuca Și schiload-oi rămînea. TEODORESCU, P. P. 683. ◊ Fig. Clipele schiloade duc în cîrje viața. LESNEA, A. 103. ◊ (Substantivat) Un copac uscat stătea departe în cîmp, în atitudinea sucită a unui schilod care cere de pomană. GALACTION, O. I 79.
11. [Șăineanu, ed. VI] schilod a. ciung. [Și schidol: origină necunoscută].
12. [Scriban] schilód, -oádă adj. (din ◊ schilov, schilav). Cĭunt orĭ olog. Fig. Mutilat, pocit, diform: versuri schiloade. – Și schidól (vest) și schilóg (est). Cp. cu sbobonov și -nog și Topolog din -lov.
13. [DOOM 3] schilod adj. m., pl. schilozi; f. schiloadă, pl. schiloade
14. [DOOM 2] schilod adj. m., pl. schilozi; f. schiloadă, pl. schiloade
15. [IVO-III] schilod.
16. [DER] schilod (-oadă), s. f. – 1. Beteag, paralitic. – 2. Diform, desfigurat, slut. – Var. schilog, schinol. Schilog este o var. a lui schilav, cu schimb de suf.; de aici s-a trecut la schilod, printr-o evoluție fonetică inversă cu cea din putred › putrezi › putregai sau din repede › repezi › repeguș. Der. directă din chilă (Geheeb 33), sau din ngr. *σϰέλώδης, de la σϰέλος „coapsă” (Bogrea, Dacor., III, 736), nu este probabilă. Rus. skiljaga „cerșetor, vagabond”, pe care Vasmer, II, 637, o consideră de origine necunoscută, provine din rom. schilog. Der. schilodi (var. schilogi, schidoli), vb. (a beteji, a mutila, a ciunti); schilodeală (var. schilogeală, schilozeală, schilodenie, schilozenie), s. f. (invaliditate, paralizie).
17. [GER] schilod Între dicționarele noastre sînt diferențe serioase la explicarea acestui cuvint. TDRG trimite la schilav, adăugind că sufixul din schilod e „dunkel”. Dimpotrivă CADE și DLRM explică pe schilav prin chilav +schilod. Mai curajos, Scriban construiește, nu se vede pentru ce, un *schilov, prin intermediul căruia s-ar fi ajuns de la schilav la schilod. Cuvîntul face impresia unui derivat grecesc în -ώδης „cu înfățișare de” și așa a fost înțeles de Bogrea, DR, III (1924), p. 736: gr. *σϰελώδης de la σϰέλος „picior”, dar cu înțelesul lui σϰελετώδης „cu înfățișare de schelet”, vezi și σϰελός „cu picioarele strîmbe”. Totul e prea complicat. Propun să pornim de la σϰυλί „cîine” (și Bogrea, DR, IV (1927), p. 813, n. 2, revenind asupra părerii sale anterioare, se gîndește la gr. σϰύλος, fără a explica terminația), deci *σϰυλώδης ar însemna cu mutră de cîine„. Nu l-am găsit-atestat, dar dicționarele cunosc pe de o parte pe cuvios ”asemănător cu un cîine„ (format de la diminutivul σϰυλάϰι) și ϰυνώδη, cu acelasi înțeles, pe de alta σϰυλολόϰι ”canalie„ (vezi și ϰυνώπλης ”nerușinat„). Dacă a căpătat înțelesul de ”mutilat„ este foarte probabil că a trecut prin acela de ”„cerșetor” și că înțelesul acesta reflectă atitudinea claselor posedante față de cei care cereau de pomană. Mai sînt cîteva amănunte care trebuie pomenite. 1. Ce amesteca putut avea la cuvîntul nostru gr. ϰυλλός „schilod” ? 2. Faptul că verbul este schilodi și nu *schilozi trădează formația relativ recentă. 3. Varianta schilog este explicată prin influența lui olog (TDRG, Bogrea, loc cit. ) : nu e normal să ne referim la gr. σϰυλολόγι ?
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL