1. [DEX '09] SCHEUNARE, scheunări, s. f. Acțiunea de a scheuna și rezultatul ei; p. ext. scheunătură. [Pr.: sche-u-] – V. scheuna.
2. [MDA2] scheunare sf [At: COȘBUC, P. II, 174 / P: sche-u~ / V: (reg) ~eon~, schie~ / Pl: ~nări / E: scheuna] 1-3 Schelălăială (1-3).
3. [DLRLC] SCHEUNARE, scheunări, s. f. Acțiunea de a scheuna și rezultatul ei. (Atestat în forma scheonare) Cîinii se domoliră și cu căscături și cu scheonări se traseră în deal la oi. GALACTION, O. I 283. – Variantă: (rar) scheonare s. f.
4. [DEX '09] SCHEUNA, scheaun, vb. I. Intranz. (Despre câini, rar despre alte animale; la pers. 3) A scoate sunete ascuțite și repetate de durere, de bucurie; a chelălăi. ♦ Fig. (Fam.: despre oameni) A se văita, a plânge. [Pr.: sche-u-] – Probabil formație onomatopeică.
5. [MDA2] chiauna v vz scheuna
6. [MDA2] chiona v vz scheuna
7. [MDA2] scauoi v vz scheuna
8. [MDA2] scăoi v vz scheuna
9. [MDA2] scăuăi[1] v vz scheuna
10. [MDA2] scăui v vz scheuna
11. [MDA2] scăuna v vz scheuna
12. [MDA2] scheuna vir [At: EMINESCU, O. IV, 81 / P: sche-u~ / V: (reg) schiaona, schiauăna, schiau~, schiauona, schie~, schioni, schiuăna, schiuna, scauoi[1], scăoi (Pzi: și 3 scăoie), (Pzi: 3 scăuăiește), scăui (Pzi: 3 scăuiește), scău~, șcău~, șcheaona, șcheuna, șchiauna, șchiauona, știau~ / Pzi: scheaun, (rar) scheun / E: fo cf scheau] 1-2 A schelălăi (1-2).
13. [MDA2] schiaona v vz scheuna
14. [MDA2] schiauăna v vz scheuna
15. [MDA2] schiauna v vz scheuna
16. [MDA2] schiauona v vz scheuna
17. [MDA2] schieuna v vz scheuna
18. [MDA2] schieunare sf vz scheunare
19. [MDA2] schioni v vz scheuna
20. [MDA2] schiuăna v vz scheuna
21. [MDA2] schiuna v vz scheuna
22. [MDA2] șcheuna v vz scheuna
23. [CADE] CHIAUNA (-un) vb. intr. = SCHEUNA: un haitic de cîini, chiaunînd și urlînd, au năpădit în sfîntul lăcaș (CAR.).
24. [DEX '98] SCHEUNA, scheaun, vb. I. Intranz. (Despre câini, rar despre alte animale; la pers. 3) A scoate sunete ascuțite și repetate de durere, de bucurie; a chelălăi. ♦ Fig. (Fam.; despre oameni) A se văita, a plânge. [Pr.: sche-u-] – Probabil formație onomatopeică.
25. [DLRLC] SCHEAUNA vb. I v. scheuna.
26. [DLRLC] SCHEONARE s. f. v. scheunare.
27. [DLRLC] SCHEUNA, scheaun, vb. I. Intranz. (Despre cîini, uneori și despre alte animale) A scoate sunete ascuțite și repetate (de durere, mai rar de bucurie), a chelălăi. Cîinele se trăsese îndărăt în cotețul lui și scheuna încet. DUMITRIU, N. 162. A răbdat ce-a răbdat vulpea, a scheunat, s-a repezit chefnind spre ieșire. STANCU, D. 431. Cînele o urma supus, scheunînd din cînd în cînd, moale. SADOVEANU, B. 211. ◊ Refl. Fig. Poate cînd te-oi privi atît... scheunîndu-te ca un cîine prins, m-oi vindeca de tine! CAMIL PETRESCU, T. II 239. – Variante: scheauna, șcheuna (CAMILAR, N. I 153) vb. I.
28. [DLRLC] ȘCHEUNA vb. I v. scheuna.
29. [DLRM] SCHIAUNA vb. I. v. scheuna.
30. [Șăineanu, ed. VI] scheunà v. Mold. a schelălăi: câinele a scheunat. [Onomatopee (din scheu-scheu! ce exprimă lătratul dureros al câinilor)].
31. [Scriban] schéun, a -á v. intr. (rudă cu schincănesc și scîncesc. Cp. cu mĭeun). Gem, schelălăĭesc foarte încet, cum fac cîniĭ cînd așteaptă la ușă și nu li se deschide saŭ aŭ altă nemulțămire saŭ și cînd se gudură: scheunînd ușor, dădea din coadă (VR 1911, 12, 419), scheaună, să scheune. – Și schion, a schioni (Munt. est.) și cheun, a cheuna (Munt. vest CL. 1910, 5, 551 și Trans. Agrb. Înt. 24).
32. [DOOM 3] scheunare (desp. sche-u-) s. f., g.-d. art. scheunării; pl. scheunări
33. [DOOM 2] scheunare (sche-u-) s. f., g.-d. art. scheunării; pl. scheunări
34. [DOOM 3] scheuna (a ~) (a schelălăi) (desp. sche-u-) vb., ind. prez. 3 scheaună, imperf. 3 pl. scheunau; conj. prez. 3 să scheaune
35. [DOOM 2] scheuna (a ~) (sche-u-) vb., ind. prez. 3 scheaună; conj. prez. 3 să scheaune
36. [MDO] scheuna (ind. prez. 3 sg. și pl. scheaună)
37. [IVO-III] schiaun, schiauni 2, schiaună 3, scheunăm 1 pl., scheune 3 conj., scheunam 1 imp., scheuna inf.
38. [DER] scheuna (schiaun, -at), vb. – 1. A lătra, a chelălăi. – 2. A țipa, a se văita. – Var. cheuna, chiauna, schiauna, șcheuni, schiona. Creație expresivă, bazată pe *chiau, care imită glasul plîngăreț al cîinelui, cf. chiu și chefni, mieuna < miau. Tiktin a intuit caracterul imitativ al creației, dar a pornit de la o bază *sklab, imposibilă în rom. După părerea greșită a lui Cihac, II, 330, din sl. skomati „a geme”. – Der. scheunătură, s. f. (lătrătură).
39. [Argou] scheuna, scheaun v. i. (d. oameni) a se văita, a (se) plânge
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL