1. [DEX '09] SCHELĂLĂIALĂ, schelălăieli, s. f. Chelălăială. – Schelălăi + suf. -eală.
2. [MDA2] schelălăială sf [At: LUNGIANU, ap. CADE / P: ~lă-ia~ / V: (reg) ~erl~, ~erloială, schil~ / Pl: ~ieli / E: schelălăi + -eală] 1 Lătrătură jalnică, plângătoare, ascuțită și repetată a câinelui Si: schelălăire, schelălăit (1), schelălăitură (1), scheunare (1), scheunat (1), scheunătură (1), (rar) scheaun (1) Vz scâncet (1). 2 (Pgn) Lătrătură jalnică, plângătoare, ascuțită și repetată a unor animale Si: schelălăire (2), schelălăit (2), schelălăitură (2), scheunare (2), scheunat (2), scheunătură (2), (rar) scheaun (2). 3 (Pan; adesea dep) Exclamație nearticulată, repetată, scoasă de o persoană pe un ton plângător (și strident) Si: schelălăit (3), schelălăitură (3), scheunat (3).
3. [DLRLC] SCHELĂLĂIALĂ s. f. v. chelălăială.
4. [DEX '09] CHELĂLĂIALĂ, chelălăieli, s. f. Sunet tânguitor și repetat scos de câini sau rar, de alte animale; chelălăit1, scheunat, chelălăitură. [Pr.: -lă-ia-] – Chelălăi + suf. -eală.
5. [MDA2] chelălăială sf [At: GALACTION, O. I 303 / V: sche~, schi~ / Pl: ~ieli / E: chelălăi + -eală] Chelălăitură.
6. [MDA2] scherlăială sf vz schelălăială
7. [MDA2] scherlălăială sf vz schelălăială
8. [MDA2] schilălăială sf vz schelălăială
9. [DEX '98] CHELĂLĂIALĂ, chelălăieli, s. f. Sunet tânguitor și repetat scos de câini sau rar, de alte animale; chelălăit, scheunat, chelălăitură. [Pr.: -lă-ia-] – Chelălăi + suf. -eală.
10. [DLRLC] CHELĂLĂIALĂ, chelălăieli, s. f. Lătrătură jalnică, plîngătoare. [Cățelul] venea lîngă zăvod, îl măsura cu un ochi ambiguu și apoi, ca din senin... printr-o năvală în coastă, îl prăbușea ca într-o prăpastie de spaimă și de chelălăială. GALACTION, O. I 303. – Variantă: schelălăială (C. PETRESCU, Î. II 226) s. f.
11. [DLRM] CHELĂLĂIALĂ, chelălăieli, s. f. Urlet jalnic, ascuțit și repetat. [Var.: schelălăială s. f.] – Din chelălăi + suf. -eală.
12. [DOOM 3] schelălăială (desp. -lă-ia-) s. f., g.-d. art. schelălăielii; pl. schelălăieli
13. [DOOM 2] *schelălăială (-lă-ia-) s. f., g.-d. art. schelălăielii; pl. schelălăieli
14. [DOOM 3] chelălăială s. f., g.-d. art. chelălăielii; pl. chelălăieli
15. [DOOM 2] chelălăială s. f., g.-d. art. chelălăielii; pl. chelălăieli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL