1. [DN] SCENOTEHNICĂ s.f. Tehnica aparaturii de scenă și a trucajelor mecanice în teatru. [Gen. -cii. / < scenă + tehnică].
2. [DEX '09] SCENOTEHNIC, -Ă, scenotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnica folosirii trucajelor mecanice și a aparaturii de scenă în teatru. 2. Adj. Referitor la scenotehnică, de scenotehnică (1). – Scenă + tehnică.
3. [MDA2] scenotehnic, ~ă [At: T mai 1966, 56 / Pl: ~ici, ~ice / E: scenă + tehnic, cf it scenotecnico, scenotecnica] 1 sf Disciplină care se ocupă cu studiul rezolvării complexului de probleme tehnice ale spațiului scenic (destinat unui spectacol). 2 sf Tehnică a (folosirii) aparaturii de scenă și a trucajelor mecanice în teatru. 3 a Care aparține scenotehnicii (1). 4 a Privitor la scenotehnică (1). 5 a Specific scenotehnicii (1).
4. [MDN '00] SCENOTEHNIC, -Ă I. adj. referitor la scenotehnică. II. s. f. tehnica folosirii aparaturii de scenă și a trucajelor mecanice în teatru. (după it. scenotecnico)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL