1. [DEX '09] SCATOALCĂ, scatoalce, s. f. (Fam.) Lovitură dată cuiva cu palma sau cu dosul mâinii; p. gener. bătaie. – Din rus. șkatulka.
2. [MDA2] scatoalcă sf [At: DDRF / V: ~tol~, ~tul~ (Pl: scatulci), (reg) ~lfă, ~oflă, scafo~, scaltoafă, scârtoafă[1], scofo~ / Pl: ~lce, (rar) ~olci / E: rs скатулка] 1 (Pfm; mpl; de obicei construit cu verbele „a trage”, „a da”, „a arde”) Lovitură dată cuiva cu palma, cu pumnul, prin înghiontire etc. 2 (Pgn) Bătaie dată cuiva. 3 (Reg) Retevei. 4 (Reg) Bâtă. 5 (Reg; îf scafoalcă) Epitet injurios dat unei femei ușuratice, flecare sau intrigante. 6 (Reg; îf scatolcă și scatolci) Baborniță (1).
3. [DLRLC] SCATOALCĂ2, scatoalce, s. f. (Familiar) Lovitură dată cuiva cu palma. Judecata e începută numai pe bănuieli... Numai scatoalce de la Mielușel, la cercetări. STANCU, D. 258. Trebuia să-i tragi măcar vreo două scatoalce, să te pomenească. REBREANU, I. 29. Acum e timpul să-i dau mulțumita boierului pentru scatoalca ce-mi dădură. I. CR. II 221.
4. [MDA2] cârtoafă2 sf vz scatoalcă
5. [MDA2] scafoalcă sf vz scatoalcă
6. [MDA2] scaltoafă sf vz scatoalcă
7. [MDA2] scatoalfă sf vz scatoalcă
8. [MDA2] scatoflă sf vz scatoalcă
9. [MDA2] scatolcă sf vz scatoalcă
10. [MDA2] scatulcă2 sf vz scatoalcă
11. [MDA2] scârtoafă sf vz scatoalcă
12. [MDA2] scofoalcă sf vz scatoalcă
13. [Șăineanu, ed. VI] scatolcă f. 1. lădiță de pus clondire: umplu câteva clondire cu vin și rachiu și le puse la scatolcă FIL.; 2. fam. băborniță; 3. fam. calcavură: i-a tras câteva scatoalce. [Rus. ȘKATULKA (din nemț. Schatulle)].
14. [Scriban] scatúlcă și -ólcă (vechĭ) f., pl. ĭ și -oálcă pl. olcĭ și oalce (rus. škatulka, d. škatulĭ, pol. szkatula, sîrb. škatula, ung. iskatula, katulya, it. scatola, mlat. scatula, de unde și germ. schachtel). Raclă, lădiță saŭ cutie de ținut proviziunĭ saŭ documente. Fig. Iron. A mînca o scatoalcă, a mînca o trînteală, o calvatură, o bătaĭe. – Forma -ulcă la N. Cost. Let. 2, 83, Iorga Negoț. 146 și rTP 2, 29.
15. [DOOM 3] scatoalcă (fam.) s. f., g.-d. art. scatoalcei; pl. scatoalce
16. [DOOM 2] scatoalcă (fam.) s. f., g.-d. art. scatoalcei; pl. scatoalce
17. [DER] scatolcă (-ci), s. f. – 1. Ladă, cufăraș. – 2. Palmă puternică. – Var. scatoalcă, Mold. scatulcă. It. scatola, prin rus. skatulka (Cihac, II, 330; Sanzewitsch 209). Semantismul celui de al doilea sens nu este clar. Este dubletul lui șcatulă, s. f. (Trans., ladă), rar, din mag. skatulya (Gáldi, Dict., 157).
18. [Argou] a încasa o scatoalcă expr. a fi lovit cu palma / cu pumnul
19. [DRAM 2021] scatoálcă, scatoalce, s.f. (reg.) Lovitură dată cu pumnul sau palma: „Apoi i-am dat o scatoalcă de aia românească și una pe ceie parte” (Bilțiu, 2007: 373). – Din rus. șkatulka (DEX, MDA).
20. [DRAM 2015] scatoalcă, scatoalce, s.f. – (reg.) Lovitură dată cu pumnul sau palma (Bilțiu, 2007). – Din rus. șkatulka (Scriban, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL