1. [DEX '09] SCANDALAGIU, scandalagii, s. m. Bărbat care obișnuiește să facă scandal, căruia îi place scandalul. – Scandal + suf. -agiu.
2. [MDA2] scandalagiu sm, a [At: BARCIANU / Pl: ~ii / E: scandal + -agiu] 1-2 (Bărbat) care are obiceiul să provoace scandal (10).
3. [DLRLC] SCANDALAGIU, scandalagii, s. m. Bărbat înclinat să facă scandal, căruia îi place scandalul, care face adesea scandal. Vrei să spargi petrecerea, să ne știe satul scandalagii? DUMITRIU, V. L. 107. Avea reputație de prea asiduu vizitator la «Bolta rece» și de scandalagiu. SADOVEANU, E. 166. Ce ești dumneata aci? Se cunoaște după mutră că trebuie să fii un scandalagiu. C. PETRESCU, Î. II 149. ◊ (Adjectival) Se întoarse cu un surîs de aprobare, dar deveni îndată indiferent și distant, cînd văzu că cel care vorbise are obrazul crestat de tăieturi: poate un individ scandalagiu cu suvenirul unei lovituri de sifon. C. PETRESCU, Î. II 147.
4. [Șăineanu, ed. VI] scandalagiu m. cel ce caută a face scandal.
5. [Scriban] * scandalagíŭ, -ĭoáĭcă s. (d. scandal). Fam. Beligiŭ, provocator de scandal.
6. [DOOM 3] scandalagiu s. m., art. scandalagiul; pl. scandalagii, art. scandalagiii (desp. -gi-ii)
7. [DOOM 2] scandalagiu s. m., art. scandalagiul; pl. scandalagii, art. scandalagiii (-gi-ii)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL