1. [MDA2] scaloian sm [At: MARIAN, S. R. III, 298 / P: ~lo-ian / V: scol~ / Pl: ~ieni / E: s- + caloian] 1 (În credințele populare) Caloian. 2 (Reg) Persoană (tânără) vioaie, sprintenă, neastâmpărată (și slabă).
2. [Șăineanu, ed. VI] scaloian m. 1. V. Caloian: scaloiene, scaloian, trupușor de dician (cântec dobrogean); 2. omuleț sprinten: tartarul trimise un scaloian de drăcușor ISP. [V. Caloian].
3. [Scriban] scaloĭán m., pl. ĭenĭ (din caloĭan). Caloĭan. Persoană slabă și sprintenă: un scaloĭan de drăcușor (Isp.). Scaloĭ, femeĭe vioaĭe și neastîmpărată.
4. [MDA2] caloian sm [At: H II, 263 / V: ~lian, ~lui~, căl~, călui~ / P: ~lo-ian / E: vsl калѩнь] Obiect de ritual folcloric, în forma unui om de lut, împodobit cu flori, care, pe timp de secetă, se îngroapă sau se aruncă în apă, ca să aducă ploaie.
5. [MDA2] scoloian sm vz scaloian
6. [Șăineanu, ed. VI] Caloian (Scaloian) m. numele chipului de lut (îmbrăcat țărănește și împodobit cu flori) pe care fetițe de la 5-6 ani îl pun întrun coșciug și-l îngroapă pe câmp, intonând un fel de bocet: Iane, Iane, Caloiane! Această datină se practică în Moldova și în Dobrogea, a treia Marți după Paști. [Probabil nume propriu].
7. [MDTL] CALOIAN (SCALOIAN) (origine necunoscută) Creație populară, poetică, rituală, cîntec în care este invocată o anume zeitate (Caloiene, iene), ca să descuie porțile cerului, dînd drumul ploilor. Această invocare este însoțită de un anumit ritual practicat de copii în vreme de secetă: înmormîntarea și bocirea unei păpuși de lut sau de lemn, înveșmîntată țărănește și împodobită cu flori, care, pusă într-un sicriu, este îngropată pe cîmp, iar după cîteva zile dezgropată și aruncată în bălți, ape. Aria folclorică a caloianului, pe care unii cercetători o situează între practicele magiei și a ritualului cu elemente de spectacol: Muntenia, Oltenia, Dobrogea. Ex. Caloiene, iene, Caloiene, iene, du-te-n cer și cere să deschidă porțile, să sloboadă ploile, să curgă ca gîrlele, zilele și nopțile ca să crească grînele.
8. [DAR] scaloian, scaloieni, s.m. 1. (pop.) chip de om făcut și împodobit cu flori, îngropat de copii, ca să aducă ploaia pe timp de secetă; caloian. 2. (reg.) persoană tânără, vioaie, sprintenă, neastâmpărată.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL