1. [Șăineanu, ed. VI] sbuciumà v. 1. a se sbate; 2. a (se) mișca cu violență; 3. a munci cu necaz. [Primitiv termen militar (cu sensul generalizat): a cânta tare din bucium, a face sgomot, a se agita].
2. [IVO-III] sbucium vb.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL