1. [Șăineanu, ed. VI] sbenghiu n. V. benghiu.
2. [CADE] BENCHIU, BENGHIU, SBENGHIU (pl. -iuri) sn. ❍Mică pată neagră, care se face cu degetul muiat în cerneală sau funingine, pe fruntea copiilor mici, spre a-i feri de deochiu: îmi făcea cîte un benchiu în frunte, ca să nu-și prăpădească odorul! (CRG.) ¶ 2 Mic plastru de taftă neagră pe care femeile îl lipesc pe o parte oare-care a obrazului spre a imita o alunică: Și gurița-i cu benghiu negru, ca un gîndăcel pe o floare (ALECS.); își punea murse și sbenghiuri (I.-GH.) ¶ 3 Pr. ext. Ori-ce pată mică, rotundă, în special negricioasă, pe obraz [tc. benek].
3. [Șăineanu, ed. VI] benghiu (sbenghiu) n. 1. bucățică de taftă neagră ce femeile își puneau pe față ca s’arate mai albe: obrazul dres cu roșu și ’mpestrițat cu benghiuri AL.; 2. fig. pată sau semn negru: glodu ’ți lipește benghiuri pe nas AL.; 3. pată neagră făcută în fruntea copiilor mici, cu cerneală ori cu funingine, ca prezervativ în contra deochiului: mama îi făcea câte un benghiu boghet în frunte, ca să nu-și prăpădească odorul Cr. 4. o varietate a jocului în arșice: jocul în sbenghiu ISP. [Turc. BENK, lit. pată].
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL