1. [DEX '09] SAVURA, savurez, vb. I. Tranz. A mânca sau bea ceva pe îndelete și cu plăcere, pentru a-i simți bine gustul. ♦ Fig. A se bucura în tihnă de ceva, a se delecta, a se desfăta. – Din fr. savourer.
2. [MDA2] savura vt [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~rez, 3 și: (înv) savură / E: fr savourer] 1 A se bucura pe îndelete (de cineva). 2 A se simți o plăcere rafinată (pentru ceva). 3 A aprecia (ceva) în mod deosebit. 4 A gusta, a mânca sau a bea pe îndelete și cu plăcere (pentru a simți cât mai bine gustul). 5 A aprecia în mod deosebit gustul.
3. [DLRLC] SAVURA, savurez, vb. I. Tranz. A mînca sau a bea ceva pe îndelete, cu plăcere, pentru a simți bine gustul; a degusta. În loc să savureze încet bomboana, ca orice plăcere care trebuie să dureze cît mai îndelungat, [Sabina] începu să o crînțăne. C. PETRESCU, C. V. 14. ♦ Fig. A se bucura în tihnă de ceva, a se delecta, a se desfăta, a fi încîntat. Izu Protopopescu savură stupoarea prietenului. C. PETRESCU, A. 471.
4. [DN] SAVURA vb. I. tr. A gusta, a mînca sau a bea ceva cu plăcere, pe îndelete. ♦ (Fig.) A se bucura de ceva, a-i plăcea (ceva) mult, a se delecta. [< fr. savourer].
5. [MDN '00] SAVURA vb. tr. 1. a gusta, a mânca sau a bea ceva cu plăcere, pe îndelete. 2. (fig.) a se bucura de ceva, a-i plăcea (ceva) mult, a se delecta. (< fr. savourer)
6. [DOOM 3] savura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. savurez, 3 savurează; conj. prez. 1 sg. să savurez, 3 să savureze
7. [DOOM 2] savura (a ~) vb., ind. prez. 3 savurează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL