1. [DEX '09] SAVOARE s. f. Gust deosebit, ales, plăcut al unor alimente. ♦ Fig. Farmec; haz. – Din fr. saveur.
2. [MDA2] savoare sf [At: MARIN, PR. I, XII/14 / Pl: (rar) ~ori / E: fr saveur] 1 Senzație produsă de unele substanțe asupra organului gustului. 2 (Spc) Gust plăcut, deosebit pe care îl au unele alimente. 3 (Fig) Stare de încântare produsă de cineva sau de ceva. 4 Calitate a cuiva sau a ceva de a produce încântare, farmec, plăcere, satisfacție etc.
3. [DLRLC] SAVOARE s. f. Gust deosebit, ales al alimentelor. I-a interzis să utilizeze vreodată fasolea verde, mazărea... decît imediat ce sînt culese din grădini: după cîteva ore își pierd toată savoarea. C. PETRESCU, Î. II 65. ♦ Fig. Farmec, gust. Iubite Ghica, știu că ai să te plîngi și acum de mine, că-ți scriu puțin și fără savoare. BĂLCESCU, la GHICA, A. 562.
4. [DN] SAVOARE s.f. Gust plăcut, aromă. [< fr. saveur].
5. [MDN '00] SAVOARE s. f. 1. gust plăcut, aromă. 2. (fig.) stare de încântare, farmec. (< fr. saveur)
6. [Șăineanu, ed. VI] savoare f. 1. impresiune produsă de unele substanțe asupra organului gustului; 2. gust plăcut.
7. [DOOM 3] !savoare s. f., g.-d. art. savorii; pl. savori
8. [DOOM 2] !savoare s. f., g.-d. art. savoarei/savorii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL