1. [DEX '09] SATÂRGIU, satârgii, s. m. (în sec. XVI-XVII în Țările Române) Oștean lefegiu înarmat cu satâre (2). – Din tc. satirci.
2. [MDA2] satârgiu sm [At: DDRF / Pl: ~ii / E: tc satirci] Satâraș1.
3. [DEX '98] SATÂRGIU, satârgii, s. m. Soldat mercenar înarmat cu satâr în vechea armată a țărilor românești. – Din tc. satirci.
4. [Șăineanu, ed. VI] satârgi-bașa m. în epoca fanariotă, căpetenia satârașilor: marele satârgi-bașa al Cămărășiei FIL.
5. [DOOM 3] satârgiu (înv.) s. m., art. satârgiul; pl. satârgii, art. satârgiii (desp. -gi-ii)
6. [DOOM 2] satârgiu (înv.) s. m., art. satârgiul; pl. satârgii, art. satârgiii (-gi-ii)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL