1. [DEX '09] SATANIC, -Ă, satanici, -ce, adj. De satană, al satanei, referitor la satană; diavolesc, drăcesc; p. ext. crud, perfid, pervers; satanesc, satanicesc. – Din fr. satanique.
2. [MDA2] satanic, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr satanique] 1 Care aparține satanei (1). 2 Specific satanei (1). 3 Ca de satană (1). 4 (Pex) Care (prin cruzime, răutate, perfidie, viclenie, perversitate etc.) este demn de satana.
3. [DLRLC] SATANIC, -Ă, satanici, -e, adj. De satană, al satanei, drăcesc; p. ext. crud, perfid, pervers. După mai multe opinii... o idee satanică veni unuia în minte. NEGRUZZI, S. I 12. Cîți n-am văzut a-și face o plăcere satanică chinuind cu mîna lor pe oameni ce le-au strîns mîna cu cordialitate. BOLLIAC, O. 243. ♦ (Adverbial) Teribil, grozav. Alte trei avioane au coborît atunci și s-au luat după ei, urmărindu-i în lungul străzilor, trăgînd satanic cu mitraliera. BOGZA, A. Î. 284.
4. [DN] SATANIC, -Ă adj. Drăcesc, diavolesc; satanesc; (p. ext.) crud, pervers, perfid. [Cf. fr. satanique].
5. [MDN '00] SATANIC, -Ă adj. referitor la anumite secte ale căror ritualuri sunt închinate lui Satana; drăcesc, diavolesc; (p. ext.) crud; pervers, perfid. (< fr. satanique)
6. [DCR2] satanic, -ă adj. Referitor la anumite secte ale căror ritualuri sunt închinate lui Satana ◊ „[...] sunt teme satanice care nu irump în mod obligatoriu din grupări satanice (foarte rare la noi în țară).” ◊ Rev. 22 35/94 p. 9; v. și demonizare (1993) (din fr. satanique; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)
7. [Șăineanu, ed. VI] satanic a. diabolic.
8. [Scriban] * sataníc, -ă adj. (fr. satanique, it. satánico). Al Sataneĭ, drăcesc, diavolesc: un rîs satanic. Adv. A rîde satanic. – Vechĭ satanicesc (după vsl.) și sătănesc.
9. [DOOM 3] satanic adj. m., pl. satanici; f. satanică, pl. satanice
10. [DOOM 2] satanic adj. m., pl. satanici; f. satanică, pl. satanice
11. [IVO-III] satanic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL