1. [DEX '09] SASTISIT, -Ă, sastisiți, -te, adj. (Înv.) Tulburat, zăpăcit. ♦ Plictisit, sătul. – V. sastisi.
2. [MDA2] sastisit, ~ă a [At: BELDIMAN, E. 100/2 / V: (rar) sastit[1] / Pl: ~iți, ~e / E: sastisi] 1 (Înv; fam) Tulburat. 2 Care trădează tulburare, dezorientare, emoție. 3 (Fam) Plictisit. 4 Care exprimă plictiseală.
3. [DLRLC] SASTISIT, -Ă, sastisiți, -te, adj. (Grecism învechit) 1. Zăpăcit, fîstîcit; tulburat. Salutînd în toate părțile sastisiți, neștiind ce să facă cu mîinile. VLAHUȚĂ, O. AL. II 167. Nu acum, că-s prea sastisită... Altă dată... ALECSANDRI, T. 811. ♦ Spăsit. [Adela] complectează textul, luîndu-și o figură sastisită și făcîndu-și o cruce mare, cu o grăbită aplecare a bustului înainte. IBRĂILEANU, A. 64. 2. Plictisit. Erau doi dobrogeni sastisiți, care se uitau pe păreți. SADOVEANU, O. L. 238. Ia mai lăsați, nene, ciubucele astea, ne întrerupea sastisit Pirgu. M. I. CARAGIALE, C. 56.
4. [DEX '09] SASTISI, sastisesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) zăpăci. ♦ A (se) plictisi, a (se) sătura. – Din ngr. sástisa (aor. lui sastizo).
5. [MDA2] sasistit[1], ~ă a vz sastisit
6. [MDA2] sastisi vtr [At: ODOBESCU, S. III, 218 / V: (înv) savdisi / Pzi: ~sesc / E: ngr ἐσάτισα] 1-2 (Înv) A (se) tulbura. 3-4 (Înv) A (se) zăpăci. 5-6 (Fam) A (se) plictisi. 7-8 (Fam) A (se) sătura (6-7).
7. [MDA2] savdisi v vz sastisi
8. [DEX '98] SASTISI, sastisesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Grecism înv.) A (se) tulbura, a (se) zăpăci. ♦ A (se) plictisi, a (se) sătura. – Din ngr. sástisa (aor. lui sastizo).
9. [DLRLC] SASTISI, sastisesc, vb. IV. Refl. 1. (Grecism învechit) A se tulbura, a se zăpăci, a se fîstîci, a se emoționa, a se intimida. Copila, sastisită de-atîta lume străină l-a apucat de pulpana jachetei... gata să plîngă. VLAHUȚĂ, O. AL. II 36. Ce vă sastisiți?... Vă iubiți?... Să vă fie de bine. ALECSANDRI, T. I 144. ♦ Tranz. A tulbura, a deranja. Blajina localnică stăpînire ne-a îngăduit să trăim ca în sînul lui Avram, fără de a ne mai sastisi cu statistice iscodiri. ODOBESCU, S. III 218. 2. A se plictisi, a fi sătul de ceva. ◊ Tranz. L-au sastisit politicianii tîmpiți. REBREANU, R. I 183.
10. [Șăineanu, ed. VI] sastisì v. Mold. a-și pierde cumpătul, a se ului: nu mă sastisesc nicidecum AL. [Gr. mod. SASTÍZO, a se turbura, prin mijlocirea aoristului].
11. [Scriban] sastisésc v. tr. (ngr. sastizo, aor. sástisa). Fam. Rar. Turbur, emoționez. V. refl. Balș rămîne în uimire, amețit și sastisit (Beld. 3519). V. sinchisesc, sistisesc.
12. [DOOM 3] sastisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sastisesc, imperf. 1 sastiseam; conj. prez. 1 sg. să sastisesc, 3 să sastisească
13. [DOOM 2] sastisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sastisesc, imperf. 3 sg. sastisea; conj. prez. 3 să sastisească
14. [DER] sastisi (sastisesc, sastisit), vb. – A năuci, a buimăci. Ngr. σαστίζω, aorist σαστίσω „a surprinde” (Cihac, II, 695; Gáldi 247), cf. alb. šastis.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL