1. [MDA2] sasanid, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 112 / Pl: ~izi, ~e / E: fr sassanide] 1-2 Care aparține dinastiei persane a Sasanizilor sau a epocii ei. 3 Privitor la dinastia sasanidă (1) sau la epoca ei. 4 Care este specific dinastiei sasanide (1) sau epocii ei.
2. [DN] SASANID, -Ă adj. Referitor la dinastia Sasanizilor din Iran. ◊ Arta sasanidă = arta dezvoltată în Iran în sec. III-VII, care se caracterizează prin monumentalitatea edificiilor și, în general, a multora dintre operele sale (statui, reliefuri rupestre), ca și prin reprezentarea unor scene de învestitură și de luptă, de vînătoare și de triumf, care preamărește puterea despotică a suveranilor. [Cf. fr. sassanide].
3. [MDN '00] SASANID, -Ă adj. referitor la dinastia Sasanizilor din Iran. ◊ arta ~ă = arta dezvoltată în Iran, caracterizată prin monumentalitatea edificiilor și a multora dintre operele sale (statui, reliefuri rupestre). (< fr. sassanide)
4. [Șăineanu, ed. VI] Sasanizi m. pi. dinastie de regi persani, fundată de Artaxerxe, fiul lui Sasan; ca dură dela 224 până la 651, când fu distrusă de Arabi.
5. [DE] SASANÍZI, dinastie de șahi persani (224-651), care a condus o formațiune statală ce a cuprins în hotarele sale terit. dinspre Sogdiana și Georgia până în N Pen. Arabia și de la fl. Indus până la Tigru și Eufrat (terit., integral sau parțial, al actualelor state: Iran, Afghanistan, Iraq, Armenia, Georgia ș.a.); capitala la Ctesifon (azi în ruine, pe malul E al Tigrului, în apropiere de Bagdad). Întemeiată în 224 de Ardașir, un dinast local din Persida (era din neamul lui Sasan, de unde și numele dinastiei), care s-a răsculat împotriva arsacidului Artabanos (Artavaste) V, pe care l-a înfrânt decisiv, punând capăt existenței Regatului parților. Imperiul condus de S. a fost, timp de patru sec., prima mare putere militară a Orientului Mijlociu, considerându-se continuatorul veleităților universale ale Persiei ahemenide. De-a lungul istoriei sale statul sasanid s-a confruntat în E cu kușanii și cu heftaliții (hunii albi), iar în V cu Imp. Roman și cu succesorul acestuia – Imp. Bizantin. Respingând elementele civilizației elenistice, S. au restabilit zoroastrismul ca religie de stat. Între cei mai de seamă reprezentanți ai dinastiei – pe lângă întemeietor – sunt: Șapur I (241-272), Șapur II (309-379), Chosroe/Chosroes I (531-579) – în timpul domniei căruia Imp. S. atinge maxima expansiune terit. și apogeul puterii politice și militare, și Chrosroe II (590-628). Yezdegerd (Yezdigird) III, reprezentant al dinastiei (632-651), după ce a suferit o grea înfrângere în lupta de la Kadisyya (31 mai-1 iun. 637) din partea arabilor, abandonează Ctesifonul și se retrage în munți – unde a supraviețuit până în 651. S. a fost ultima dinastie originară din Persia, înainte de cucerirea arabă, iar stăpânirile lor au devenit parte lumii islamice.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL