1. [DEX '09] SARSANA, sarsanale, s. f. (Pop. și fam.) Sarcină, povară (purtată de animale sau de oameni în spinare). [Var.: saxana s. f.] – Din tc. seyisane (pop. seysana) „cal de povară”, sb. seksana.
2. [MDA2] sarsana sf vz saxana
3. [Scriban] sarsaná V. saxană.
4. [DEX '09] SAXANA s. f. v. sarsana.
5. [MDA2] sachisana sf vz saxana
6. [MDA2] sarsam sn vz sărsam[1]
7. [MDA2] sarsană sf vz sărsam
8. [MDA2] saxana sf [At: M. COSTIN, ap. GÎDEI, 331 / V: (înv) ~ea, sachisa~, (reg) ~nă (S și: sacsană), sarsa~, sărsăna, săxăna / S și: sacsana / Pl: ~le / E: tc seksane, cf scr seksana] 1 sf (Îvp) Povară (mare) (pe care o poartă animalele sau oamenii în spinare). 2 sf (Pex) Animal de povară. 3 sf (Îe) ~ briceag Se spune ironic despre un om nevoiaș, prost îmbrăcat. 4 sf (Reg; îe) (A fi) ~ de bani (A fi) plin de bani. 5-6 av, a (Șîs gol ~) Complet dezbrăcat Si: gol pușcă. 7 (Îrg ) Necaz. 8 sf (Reg; îe) A-și găsi ~ cu cineva A avea neplăceri. 9 sf (Reg; lpl; îf sarsanale) Lucruri de tot felul, în dezordine. 10 sf (Înv; îf sarsana) Loc unde se lucrează sau se repară corăbii.
9. [MDA2] saxană sf vz saxana
10. [MDA2] saxanea sf vz saxana
11. [MDA2] sărsam [At: KLEIN, D. 418 / V: țarțam, (îrg) sar~, ser~ (reg) sarsană[1] sf, ~țam, sâr~, sor~, țar~, țarțan (Pl: ~i) sm, zarzam / Pl: ~uri, (reg) ~e / E: mg szerszam] 1 (Îrg; mpl) Unealtă în gospodărie. 2 Instrument. 3 (Reg; euf; mai ales la cal) Penis. 4 Harnașament. 5 (În limba literară, adesea fam; îf țarțam) Ciucure (2). 6-7 (Pgn; în limba literară, adesea șdp; îf țarțam) (Element de) podoabă (inutil, de prost gust).
12. [MDA2] sărsamă[1] sf vz sărsam
13. [MDA2] sărsăna sf vz saxana
14. [MDA2] sărțam sn vz sărsam
15. [MDA2] săxăna1 sf vz saxana
16. [MDA2] sârsam sn vz sărsam
17. [MDA2] sersam sn vz sărsam
18. [MDA2] sorsam sn vz sărsam
19. [MDA2] țarsam sn vz sărsam
20. [MDA2] țarțam sn vz sărsam
21. [MDA2] țarțan sn vz sărsam
22. [MDA2] zarzam sn vz sărsam
23. [DEX '98] SAXANA, saxanale, s. f. (Turcism înv.) Sarcină, povară (pe care o duce un cal în spinare). – Din tc. seyisane (pop. seysana) „cal de povară”, scr. seksana.
24. [DLRLC] SAXANA, saxanale, s. f. (Turcism învechit și popular) Sarcină, povară, greutate; (în special) povară pe care o duce un cal în spinare (v. samar). Dacă văzu și văzu, se hotărî și el a se duce acasă cu saxanaua în spinare și o luă la drum. ISPIRESCU, L. 212. Nu știi tu c-ai mai avut Saxanale Cu parale, Sămărași Cu gălbenași, Cirezi multe De boi grași. TEODORESCU, P. P. 677.
25. [Șăineanu, ed. VI] saxanà f. sarcină, povară: se duce acasă cu saxanaua în spinare ISP. [Turc. SEKSANÁ, cal de samar și sarcina ce poartă].
26. [Scriban] saxaná f. (turc. seksana, seĭisana, [d. pers. satishane], cel care poartă bagaju unuĭ călător, d. ar. sayis, turc. seĭis, seiz, rîndaș de caĭ, și pers. hane, casă). Munt. Fam. Sarcină, greutate, bagaj, pachet greŭ. Adj. gol saxana, gol pușcă, absolut nud. – Și saxaneá (Munt vest) și sarsaná (Mold.). În Serbia săxăna (de ex., de banĭ), mare cantitate. V. samar.
27. [Scriban] săxăná V. saxana.
28. [DOOM 3] !sarsana (pop., fam.) s. f., art. sarsanaua, g.-d. art. sarsanalei; pl. sarsanale
29. [DOOM 2] sarsana / saxana (pop., fam.) s. f., art. sarsanaua / saxanaua, g.-d. art. sarsanalei / saxanalei; pl. sarsanale / saxanale, art. sarsanalele / saxanalele
30. [DOOM 2] saxana v. sarsana
31. [DER] saxana (saxanale), s. f. – Boccea, încărcătură. – Var. sacsan(e)a, sarsana. Tc. (per., arab.) seksana (Șeineanu, II, 316; Lokotsch 1777). – Der. (în)săxăna, vb. (a încărca).
32. [Argou] sarsana, sarsanale s. f. 1. bagaj. 2. (intl.) buzunar. 3. (intl.) bani, economii.
33. [Argou] a avea sarsanaua căptușită expr. (int. – d. victima potențială a unui hoț)) a avea economii
34. [Argou] a pune la sarsana expr. (intl.) a economisi bani.
35. [DAR] sarsanale s.f. pl. (pop.) lucruri felurite în dezordine.
36. [DAR] saxana, saxanale, s.f. (înv. și reg.) 1. povară (dusă în spinare de un cal), sarcină. 2. (fig. și reg.) necaz, dificultate, greutate. 3. (înv.; în forma: sarsana) loc unde se lucrează sau se repară corăbii. 4. (adj.) complet dezbrăcat, gol pușcă.
37. [DAR] săxăna, săxănez, vb. I (reg.; despre animale de povară) a încărca spinarea cu o sarcină mare; a însăxăna.
38. [DRAM 2021] sărsám, sărsamuri, (țarțam), s.n. (reg.) Unealtă, sculă. – Din magh. szerszám „unealtă” (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL