1. [MDA2] sarghiu sn vz sarghie1
2. [MDA2] sarghie1 sf [At: SCRIBAN, D. / V: ~iu sn / E: tc sargi „bandaj, bandă”] (Reg) Pânză (rară) de sac folosită la împachetat, la făcutul saltelelor, ca ștergător pentru talpa încălțămintei etc.
3. [Șăineanu, ed. VI] sârghiu m. tarabă: sârghii încărcate cu pastramă. [Turc. SERGHI, etalaj].
4. [Scriban] 1) sarghíe f. (turc. sanghy, pînză de împachetat, d. sarmak, a învălătuci, a împacheta; bg. sargiĭa, teacă. V. sarma). Vest. Pînză rară de împachetat. Păturică, țol de șters tălpile ghetelor la intrarea în casă. – Maĭ vechĭ sarghiŭ, n.
5. [DAR] sarghie, sarghii, s.f. (reg.) pânză rară de sac folosită la împachetat, la făcutul saltelelor, ca ștergător de picioare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL