Definiție și ce înseamnă sargent

1. [DEX '09] SERGENT, sergenți, s. m. 1. Grad inferior în armată sau în poliție, imediat superior gradului de caporal; persoană care poartă acest grad. ◊ Sergent-major = grad militar superior sergentului și inferior plutonierului, primul grad de subofițer; persoană care are acest grad. 2. (În trecut) Gardist (1); gardian. – Din fr. sergent.

2. [MDA2] sarjant[1] sm vz sergent

3. [MDA2] sărgenț[1] sm vz sergent

4. [MDA2] sărjent sm vz sergent

5. [MDA2] sergeant sm vz sergent

6. [MDA2] sergent sm [At: N. COSTIN, LET. II, 73/17 / V: (înv) ~e, ~eant, serjant, serje~, sarjant, șerjant, (reg) serjă, sărjent / Pl: ~nți / E: fr sergent, rs сержант, pn sierzant, ger Sergeant] 1 Grad militar imediat superior gradului de caporal. 2 Persoană care are gradul de sergent (1). 3 Funcția sergentului (2). 4 Titlul sergentului (2). 5 Perioadă în care sergentul (2) și-a exercitat funcția. 6 (Iuz; șîs ~ de stradă, ~ de noapte) Polițist (1) care asigura paza în timpul zilei (sau al nopții) într-un oraș Si: gardian, gardist, (înv) zapciu, (arg) scatiu (6), sticlete (8).

7. [MDA2] sergente sm vz sergent

8. [MDA2] serjant sm vz sergent

9. [MDA2] serjanț[1] sm vz sergent

10. [MDA2] serjă1 sf vz sergent

11. [MDA2] serjent sm vz sergent

12. [DLRLC] SERGENT, sergenți, s. m. 1. Grad inferior în armată sau în miliție, imediat superior gradului de caporal; persoană avînd acest grad. Mai tîrziu un sergent care face legătura la batalion mă lămurește. CAMIL PETRESCU, U. N. 338. Radu luă loc, privind la sergentul șef de post, Iftodiu Dumitru, cu cea mai mare nedumerire. C. PETRESCU, Î. II 170. Sergentul jandarmilor din sat a înaintat semeț prin mulțime pînă la scamatorul urcat pe scaun. SAHIA, N. 68. Se știa că la cazarmă [Bălcescu] aduna pe lîngă dînsul, în orele de recreație, mai mulți sergenți și soldați cărora le povestea despre vitejiile romînilor în luptele cu turcii. GHICA, S. A. 141. ◊ Sergent-major = persoană care urmează în grad după sergent. Îl cercetează un sergent-major. STANCU, D. 160. Instrucția pe școli o făceau sergenți-majori care uitau că nu sînt la cazarmă, astfel că vă înjurau și vă băteau ca pe soldații lor. PAS, Z. I 112. 2. (În trecut, de obicei determinat prin «de stradă») Agent de poliție însărcinat cu menținerea ordinii publice pe străzi și cu paza vieții și avutului cetățenilor; gardian, gardist. V. polițist. Căpătă de la un sergent de stradă lămuririle de care avea nevoie. GALAN, B. I 16. Pleacă, fiindcă acum chem sergentul! C. PETRESCU, C. V. 270. Birjarii... trag cu biciul, sergenții îi cară la pumni, iar țăranul zăpăcit, pierdut nu știe... unde să cîrmească. GHEREA, ST. CR. III 126.

13. [DN] SERGENT s.m. Grad inferior în armată sau în miliție, mai mare decît cel de caporal; militar care are acest grad. ♦ Sergent-major = grad militar superior sergentului și inferior plutonierului, primul grad de subofițer. [< fr. sergent].

14. [MDN '00] SERGENT s. m. grad militar superior celui de caporal. ♦ ~ -major = primul grad militar acordat subofițerilor. (< fr. sergent)

15. [Șăineanu, ed. VI] sergent m. 1. grad inferior în armată: sub-ofițer; sergent-major, primul sub-ofițer al unei companii de infanterie, însărcinat cu contabilitatea; sergent-furier, ajutorul sergentului-major și care poartă grija proviziunilor; 2. agent de poliție numit și gardian: chiamă pe un sergent.

16. [Scriban] *sergént m. (fr. sergent, d. lat. serviens, -éntis, care servește. V. servant). Subofițer din orĭ-ce armă saŭ serviciŭ. Gardist (numit și gardian, sergent de oraș orĭ sergent de stradă). Sergent major (cu art. sergentu major saŭ și sergent-majoru), primu sergent, acela care ținea contabilitatea uneĭ companiĭ (V. vagmistru și plotonier). Sergent furier, sergentu care ține corespondenta, secretaru companiiĭ, escadronuluĭ, bateriiĭ ș.a.

17. [DOOM 3] sergent s. m., pl. sergenți; abr. serg.

18. [DOOM 2] sergent s. m., pl. sergenți; abr. serg.

19. [MDO] sergent

20. [IVO-III] sergent.

21. [DE] SARGENT [sá:dʒənt], Sir Malcolm (1895-1967), dirijor englez. Ambasador al muzicii engleze, numeroase prime audiții (Vaughan Williams, Gustav Holst). Din 1948 până la moarte va fi animatorul celebrei stagiuni Proms. Apreciat dirijor de cor.

22. [DE] SARGENT [sárdʒənt], John Singer (1856-1925), pictor american. A lucrat, după 1885, la Paris și Londra, realizând portrete de fină caracterizare („D-na Gautreau”) și compoziții decorative într-o tehnică coloristică de mare efect. Acuarele cu subiecte peisagistice și arhitecturale.

23. [DE] SERGENT [serʒã], Émile (1867-1943),medic francez. Prof. univ. la Paris. Cercetări importante privind insuficiența glandelor suprarenale, bolilor aparatului respirator, în special tuberculoza („Sindroamele respiratorii”). A vizitat de mai multe ori România. M. de onoare al Acad. Române (1930).

24. [Argou] a aresta locotenenți / sergenți expr. (deț.) a fuma chiștoace

25. [Argou] sergent, sergenți s. m. chiștoc de țigară de dimensiuni mici.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] sardonice s vz sardonix 2. [Scriban] sardoníce n. pl. tot așa (vgr. sardonyx, […]
1. [DEX '09] SARDONIX s. n. Piatră semiprețioasă de culoare roșie, caracterizată prin prezența unor […]
1. [DEX '09] SARDONIX s. n. Piatră semiprețioasă de culoare roșie, caracterizată prin prezența unor […]
1. [DEX '09] SARDONIX s. n. Piatră semiprețioasă de culoare roșie, caracterizată prin prezența unor […]
[DE] SARDOU [sard’ú], Victorien (1831-1908), dramaturg francez. Continuator al lui Scribe și Dumas-fiul, s-a consacrat […]
[DE] SARDUY, Severo (1937-1993), scriitor cubanez. Stabilit la Paris (1961). Romane de mare virtuozitate verbală […]
1. [DLRLC] SARE-GARDURI s. m. Om care umblă după femei; afemeiat, muieratic. Nu ți-i rușine […]
1. [DOOM 3] sarea-pisicii (mineral) s. f. art., g.-d. art. sării-pisicii 2. [DOOM 2] !sarea-pisicii […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro