1. [DEX '09] SARDONIC, -Ă, sardonici, -ce, adj. (Livr.; despre râs, zâmbet etc.; adesea adverbial) Care exprimă batjocură necruțătoare sau satisfacție diabolică. – Din fr. sardonique, lat. sardonicus [risus].
2. [MDA2] sardonic, ~ă a [At: HELIADE, O. II, 83 / Pl: ~ici, ~ice / E: lat sardonicus, fr sardonique] 1 (D. râs, zâmbet, voce etc.) Care exprimă ironie ori satisfacție răutăcioasă, sarcasm (1), batjocură. 2 (D. oameni) Care se manifestă printr-o ironie ori satisfacție răutăcioasă, prin sarcasm (1), cinism, dispreț.
3. [DLRLC] SARDONIC, -Ă, sardonici, -e, adj. (Despre rîs, zîmbet) Care exprimă o batjocură necruțătoare sau o satisfacție răutăcioasă, diabolică. V. sarcastic. Aruncă asupra lui Boroboață o privire disprețuitoare și, dînd într-un rîs sardonic, curmă tăcerea. FILIMON, C. 164. ◊ (Adverbial) A rîs, s-a veselit sardonic. C. PETRESCU, A. R. 32. Bravo! bun gust ai! zise, rînjind sardonic. CARAGIALE, M. 28.
4. [DN] SARDONIC, -Ă adj. (Despre rîs, zîmbet; adesea adv.) Care dă gurii un aspect răutăcios; batjocoritor, sarcastic. [Cf. fr. sardonique, lat. sardonicus].
5. [MDN '00] SARDONIC, -Ă adj. (despre râs, zâmbet; și adv.) care exprimă răutate, satisfacție diabolică; batjocoritor, malițios, sarcastic. (< fr. sardonique)
6. [Șăineanu, ed. VI] sardonic a. se zice de un râs convulsiv, ironic și răutăcios: temându-mă de-a lumii sardonică zâmbire AL.
7. [Scriban] * sardónic, -ă adj. (lat. sardonicus, d. vgr. sardonikos, adică „din Sardinia”, aĭ căreĭ locuitorĭ primitivĭ, de neam fenician, sacrificaŭ zeilor oamenĭ și sileaŭ rudele victimelor să asiste și să rîdă. Uniĭ zic că vine de la o plantă sardică care pungea gura cînd o mîncaĭ). Rîs sardonic, rîs forțat (de nevoĭe saŭ de prefăcătorie). Adv. A rîde sardonic, a rîde mînzește.
8. [Scriban] sardoníce n. pl. tot așa (vgr. sardonyx, d. sardion, cornalină [d. Sardes, capitala Lidiiĭ] și onyx, onice; lat. sardonix, -onýchis, it. sardonico, fr. sardoine). Min. Un fel de calcedonie cărămizie cu nuanțe roșiĭ ca sîngele. – Fals sardónie (fr. sardoine, ca Macedonia față de Macédoine).
9. [DOOM 3] sardonic (livr.) adj. m., pl. sardonici; f. sardonică, pl. sardonice
10. [DOOM 2] sardonic (livr.) adj. m., pl. sardonici; f. sardonică, pl. sardonice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL