Definiție și ce înseamnă sarcologie

1. [DEX '09] SARCOLOGIE s. f. Parte a anatomiei care se ocupă cu studierea mușchilor; miologie. – Din fr. sarcologie.

2. [MDA2] sarcologie sfs [At: I. GOLESCU, C. / E: fr sarcologie] (Atm; rar) Parte a anatomiei care se ocupă cu studierea mușchilor Si: miologie.

3. [DN] SARCOLOGIE s.f. Miologie. [Gen. -iei. / < fr. sarcologie].

4. [MDN '00] SARCOLOGIE s. f. miologie. (< fr. sarcologie)

5. [Scriban] * sarcologíe f. (sarc din sarcomă și -logie). Anat. Știința compozițiuniĭ cărnurilor.

6. [DOOM 3] sarcologie s. f., art. sarcologia, g.-d. sarcologii, art. sarcologiei

7. [DOOM 2] sarcologie s. f., art. sarcologia, g.-d. sarcologii, art. sarcologiei

8. [DETS] SARCO- „carne, mușchi, țesut muscular, sarcom”. ◊ gr. sarx, sarkos „carne” > fr. sarco-, engl. id., it. id., germ. sarko- > rom. sarco-. □ ~bază (v. -bază), s. f., ginobază cărnoasă în formă de disc; ~carp (v. -carp), s. n., 1. Fruct cărnos. 2. Mezocarp cărnos sau suculent al unor fructe; ~cel (v. -cel2), s. n., tumoare dură a testiculelor; ~clad (v. -clad), adj., cu ramuri cărnoase; ~core (~chore) (v. -cor), adj., s. f. pl., (plante) care se răspîndesc cu ajutorul propriilor fructe cărnoase; ~derm (v. -derm), s. n., strat median cărnos existent între sămînță și învelișul extern; sin. sarcodermă; ~dermă (v. -dermă), s. f., sarcoderm*; ~fag (v. -fag), adj., (despre animale) care se hrănește cu carne; ~fil (v. -fil2), adj., cu frunze cărnoase; ~id (v. -id), adj., s. n., 1. adj., În formă de sarcom. 2. adj., Asemănător cu carnea. 3. s. n., Leziune cutanată infiltrativă și nodulară; ~lemă (v. -lemă1), s. f., membrană periferică a fibrelor musculare striate; ~liză (v. -liză), s. f., proces de distrugere histolitică a fibrelor musculare striate; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul mușchilor; ~mer (v. -mer), s. n., porțiune a unei miofibrile, circumscrisă de două striuri ale lui Amici; ~micete (v. -micete), s. f. pl., grup de ciuperci cu țesut cărnos; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., citoplasmă a fibrei musculare; ~plast (v. -plast), s. n., celulă din care se formează fibrele musculare striate; ~plastic (v. -plastic), adj., relativ la sarcoplasmă; ~pod (v. -pod), adj., cu suport cărnos; ~poietic (~poetic), adj., care formează mușchi; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semințe cărnoase; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare terapeutică a extractelor animale; ~zom (v. -zom), s. m., parte contractilă a unei fibre musculare.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro