1. [MDA2] sarce1 sf [At: KLEIN, D. 418 / Pl: sărci / E: mg szárcsa] (Orn; Trs) Lișiță (Fulica atra).
2. [Șăineanu, ed. VI] sarce f. Zool. lișiță. [Ung. SZÁRCSA].
3. [Scriban] sárce f., pl. sărcĭ (ung. szárcsa). Trans. Lișiță.
4. [DEX '09] ȚARCĂ, țărci, s. f. 1. (Ornit.; pop. și reg.) Coțofană. ◊ Expr. A-i umbla (cuiva) gura ca la (o) țarcă = a fi limbut, a vorbi mult și fără rost. A sta ca țarca în par = a fi gata de plecare. 2. Fig. (Depr.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). 3. Epitet depreciativ dat unei femei care vorbește mult. – Din magh. szarka.
5. [MDA2] sarcă1 sf [At: GRECU, P. 392 / E: ngr σάρκα „carne”] (Grî) Culoare folosită odinioară de pictori pentru redarea carnației.
6. [MDA2] sarcă2 sf vz țarcă1
7. [MDA2] sârcă[1] sf vz țarcă1
8. [MDA2] țarcă1 sf [At: MOLNAR, D. 89/14 / V: (reg) țea~, (Trs; Mar) sar~ / Pl: țărci, (reg) ~rce / E: mg szarka] 1 (Reg) Pasăre din familia corvidelor, de mărimea unui porumbel, cu coada lungă, cu penele de pe spate negre, lucioase, iar cu cele de pe piept și de pe partea inferioară a aripilor albe Si: coțofană, (reg) țărcușă (Pica pica). 2 (Îe) A-i umbla (cuiva) gura ca la (o) ~ (sau ca la țărci) sau a vorbi ca o ~ A vorbi mult și fără rost. 3 (Îe) A sta ca ~ca în par A fi gata de plecare. 4 (Îe) Sare cu ~ca din par în par Se zice despre cineva care n-are astâmpăr. 5 (Îs) Cap de ~ Se zice despre un om prost. 6 (Iht; reg; îc) ~-de-mare Scoicar (Haematopus ostralegus). 7 (Iht; îac) Pescărel (Alcedo atthis). 8 (Trs; Mol; îc) ~-de-iarnă Numele unei păsări din genul sfrânciocilor, nedefinită mai îndeaproape (Lanius). 9 (Dep) Epitet dat unei persoane (mai ales unui bărbat) care merge iute și săltat. 10 (Fig; dep) Gură (considerată ca organ al vorbirii). 11 (Dep) Epitet dat unei femei limbute. 12 (Reg) Nume dat unui obicei practicat de Anul Nou Si: brezaie (1), capră (21). 13 (Ban) Dansul popular chindia. 14 (Trs; îcs) De-a sarea Numele unui joc de copii, nedefinit mai îndeaproape.
9. [MDA2] țearcă sf vz țarcă1
10. [CADE] ȚARCĂ (pl. -ăroi) sf. Mold. tr.-Carp. 🐦 = COȚOFANĂ1: pe cîte un măcieș sălbatic, țărcile se adunau gâlcevitoare (GRL.); cînd cîntă țarca pe lîngă casă, are sa-ți vie oaspeți (GOR.); dacă în zori de zi, din cuibul de ~ numai una sboară afară, putem ști că de bună seamă va să plouă (MAR.) [ung. szárka].
11. [DEX '98] ȚARCĂ, țărci, s. f. 1. (Ornit.) Coțofană. ◊ Expr. A-i umbla (cuiva) gura ca la (o) țarcă = a fi limbut, a vorbi mult și fără rost. A sta ca țarca în par = a fi gata de plecare. 2. Fig. (Depr.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). 3. Epitet depreciativ dat unei femei care vorbește mult. – Din magh. szarka.
12. [DLRLC] ȚARCĂ, țărci, s. f. 1. Coțofană. Răsfoiam volumul... și ascultam, abia acum trezit la realitățile înconjurătoare, o țarcă. SADOVEANU, N. F. 164. Tudorică Maslină sărea ca o țarcă de pe «butuc». HOGAȘ, DR. II 102. A prins a să aduna pasări fel de fel: vulturi... țărci. RETEGANUL, P. V 65. ◊ Expr. A-i umbla cuiva gura ca la (o) țarcă (sau ca la țărci) = a fi limbut, a vorbi mult și fără rost. «Li îmblă gura ca și la țărci» sau, după cum spun romînii dîn Muntenia, «li merge gura ca la o coțofană». MARIAN, O. II 60. A sta ca țarca-n par = a fi gata de plecare. Fură ouăle de sub țarcă, se spune (cu o nuanță depreciativă) despre cineva (mai ales despre un hoț) care e dibaci și șiret. 2. Fig. Epitet dat unei femei vorbărețe, limbute; gaiță. Pre femeile limbute, cărora li îmblă gura prea des, le poreclesc «țărci». MARIAN, O. II 60. ♦ (Rar) Epitet dat unei persoane care merge prea iute și săltînd. Pre bărbații lungi în picioare, cari merg prea iute și tot sar încolo și-ncoace, romînul îi numește... «țarcă». MARIAN, O. II 60.
13. [Șăineanu, ed. VI] țarcă f. Zool. Mold. coțofană. [Și sarcă Tr. = ung. SZARKA (printr’un intermediar săsesc)].
14. [Scriban] líșiță f., pl. e (din Leașcă, leșesc, pintr’un intermediar rut. Cp. cu liftă). Mold. Rață leșească, gotcă (numită’n Olt. líșiță, léșiță și leșoaĭcă). Liftă: lișiță spurcată! Toată țara. O pasăre acŭatică neagră maĭ mică de cît găina, cu degetele neunite pin membrană, dar late așa în cît poate înota (fúlica atra), numită în Trans. și sarce. Munt. Olt. Fie-care din cele doŭă lemne care unesc inima caruluĭ cu osia din apoĭ, numite și gemănărĭ.
15. [Scriban] sárcă V. țarcă.
16. [Scriban] țárcă f., pl. e și țărcĭ (din sarcă [Trans. Maram.], d. ung. szarka, țarcă [ca țarțam d. ung. szerszám], d. vsl. svraka, țarcă, de unde vine și sîrb. staka, svraka, švraka, bg. svraka, rus. soróka. V. tarcat, sfrancĭoc, știrică). Mold. nord. Trans. Coțofană.
17. [DOOM 3] țarcă (pop.) s. f., g.-d. art. țărcii; pl. țărci
18. [DOOM 2] țarcă (pop., reg.) s. f., g.-d. art. țărcii; pl. țărci
19. [IVO-III] țarcă, țărci.
20. [DER] sarce (-i), s. f. – Lișiță (Fulica atra). Mag. szárcsa (Tiktin).
21. [DER] țarcă (-țărci), s. f. – Coțofană (Pica caudata). Mag. szarka, din sl. svraka (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 429; Gáldi, Dict., 165), cf. slov. sraka, rus. soroka. În Trans. și Mold.
22. [Argou] țarcă, țărci s. f. (peior.) 1. gură 2. femeie care se mișcă și vorbește mult
23. [DAR] sarcă s.f. (înv.) culoare folosită odinioară de pictori pentru redarea carnației.
24. [DRAM 2021] sárcă, sărci, (țarcă), adj., s.f. (reg.) 1. Coțofană (Pica pica). 2. (Capră) neagră cu alb. ■ (top.) Sarca, cătun contopit cu Borșa. ■ (onom.) Sarca, nume de familie în jud. Maram.; Sărci, poreclă pentru locuitorii din Bontăieni și Cărbunari. – Din magh. szarka „coțofană” (Galdi, după DER; DEX, MDA).
25. [DRAM 2021] țárcă, s.f. v. sarcă („coțofană”).
26. [DRAM 2015] sarcă, (țarcă), s.f. – (reg.) 1. (ornit.) Coțofană (Pica pica). 2. (ref. la capre) Negru cu alb (Precup, 1926). ♦ (onom.) Sarca, nume de familie (159 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007); Sărci, poreclă pentru locuitorii din Bontăieni (AER, 2010) și Cărbunari. – Din magh. szarka „coțofană” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Galdi, cf. DER; DEX, MDA) < sl. svraka (Scriban).
27. [DRAM 2015] țarcă, s.f. – v. sarcă („coțofană”).
28. [DRAM] sarcă, s.f. – (ornit.) Coțofană (Pica pica). – Din magh. szarka (< sl. svraka).
29. [DRAM] țarcă, s.f. – 1. Sarcă, coțofană (Pica caudata). 2. (Ref. la capre) Negru cu alb (Precup 1926). – Din magh. szarka (< sl. svraka).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL