1. [DEX '09] SERASIR s. n. (Înv.) Stofă țesută cu fir de aur; brocart. [Var.: sarasir s. n.] – Din tc. seraser.
2. [MDA2] serasir sn [At: (a. 1681) ap. HEM. 495 / V: saraser, sar~ / Pl: ~uri / E: tc seraser] (Înv) Brocart.
3. [DLRLC] SERASIR s. m. (Învechit; și în forma sarasir) Stofă țesută cu fir de aur; brocart. Pe rochia ei de sarasir clipeau safire și pîlpîiau rubine. MACEDONSKI, O. III 102. În cap purta naltul calpac de hîrșie fumurie cu fund de serasir. ODOBESCU, S. I 133. – Variantă: sarasir s. m.
4. [Șăineanu, ed. VI] serasir n. od. brocat de aur: o rochie de serasir cu gurile de fir OD. [Turc. SERASER, lit. (daurit) dela un cap la altul].
5. [Scriban] serasír n., pl. urĭ (turc. seraser, d. pers. ser-a-ser, serta-ser, de la un capăt la altu, peste tot). Vechĭ. Un fel de stofă țesută nu maĭ cu fir de aur, brocat, zarpa.
6. [DEX '09] SARASIR s. n. v. serasir.
7. [MDA2] saraser sn vz serasir
8. [MDA2] sarasir sn vz serasir
9. [DLRLC] SARASIR s. m. v. serasir.
10. [DOOM 3] serasir (înv.) s. n.
11. [DOOM 2] serasir (înv.) s. n.
12. [DER] serasir (-ruri), s. n. – Brocart de aur. – Var. sarasir. Tc. (per.) ser a ser „de la un capăt la celălalt” (Șeineanu, III, 107; Lokotsch 1846). Sec. XIX, înv.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL