1. [DEX '09] SARABANDĂ, sarabande, s. f. Vechi dans popular spaniol, asemănător cu menuetul; melodie după care se execută acest dans. ♦ Fig. Mișcare amețitoare, agitată, tumultuoasă; frământare; p. ext. mulțime dezlănțuită, tumultuoasă. – Din fr. sarabande.
2. [MDA2] sarabandă sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~de / E: fr sarabande] 1 Vechi dans popular spaniol de origine orientală, cu caracter solemn, mișcare lentă și ritm în trei timpi, devenit în sec. XVII dans de curte în Franța și din sec. XVIII introdus în balete și suite instrumentale. 2 Melodie după care se execută sarabanda (1). 3 (Fig) Mișcare amețitoare, tumultoasă. 4 (Pex) Mulțime dezlănțuită, agitată, gălăgioasă.
3. [DEX '98] SARABANDĂ, sarabande, s. f. Numele unui vechi dans popular spaniol, asemănător cu menuetul; melodie după care se execută acest dans. ♦ Fig. Mișcare amețitoare, agitată, tumultuoasă; frământare; p. ext. mulțime dezlănțuită, tumultuoasă. – Din fr. sarabande.
4. [DLRLC] SARABANDĂ, sarabande, s. f. Vechi dans spaniol asemănător cu menuetul; melodia după care se dansează. ♦ Fig. Mișcare amețitoare, tumultuoasă; frămîntare, vînzoleală. Flăcări plutesc pe deasupra apelor, purtate de oameni... dezlănțuiți într-o sarabandă de gesturi. BOGZA, C. O. 301. În jurul lor dănțuiește nebuna sarabandă a unui carnaval. SADOVEANU, E. 147.
5. [DN] SARABANDĂ s.f. Vechi dans popular spaniol asemănător menuetului, care se dansa după o melodie lentă; melodia acestui dans. ♦ (Fig.) Agitație; mișcare tumultoasă. [< fr. sarabande, it. sarabanda, cf. sp. zarabanda].
6. [MDN '00] SARABANDĂ s. f. 1. vechi dans popular spaniol, asemănător menuetului, cu o mișcare lentă, devenit în sec. XVII dans de curte și introdus apoi în balade și suite; melodia corespunzătoare. 2. (fig.) agitație; mișcare amețitoare, tumultuoasă. (< fr. sarabande)
7. [Șăineanu, ed. VI] sarabandă f. danț de origină spaniolă cu o melodie gravă.
8. [DOOM 3] sarabandă s. f., g.-d. art. sarabandei; pl. sarabande
9. [DOOM 2] sarabandă s. f., g.-d. art. sarabandei; pl. sarabande
10. [DTM] sarabandă 1. Dans* popular, solistic, cu melodică și gestică lascivă, în mișcarea moderată, a cărui prezumtivă obârșie este, potrivit diferiților muzicologi, evreiască, maură, andaluză sau central-americană (Yucatan). S. este semnalată pentru prima dată în Spania, într-un document al autorităților municipale din Madrid (1583) prin care este interzisă, fiind considerată indecentă. S. este menționată și descrisă de către Cervantes (Don Quijote) și Shakespeare (Mult zgomot pentru nimic), acesta din urmă denumind-o Courante*. S. se răspândește rapid în Europa occid. ♦ În decursul sec. 17, își schimbă treptat caracterul, devenind un dans așezat și serios, în măsura* de 3/4, cu structura ritmică derivând din formula 1/2 1/2 1/4 (fără anacruză*), alcătuit din două secțiuni repetate, fiecare având câte opt măsuri. O vreme, s. există sub ambele forme, pentru ca, pe la începutul sec. 18, să se impună cea cea de-a a doua. 2. Parte a suitei* instr. a sec. 17-18, provenită din s. (1). Bach, Haendel, Couperin sunt cei care au stilizat-o și i-au dat înfățișarea devenită clasică: lentă, gravă, bogat ornamentală. În epoca modernă, au compus s. Debussy, Ravel, Satie, Saint-Saëns, Roussel, D. Lesur.
11. [DE] SARABÁNDĂ (< fr., sp.) s. f. Vechi dans popular spaniol (sec. 16) de origine orientală, cu caracter solemn, în ritm ternar și mișcare lentă, devenit în Franța, în sec. 17, dans de Curte. În sec. 18 a fost introdus în balete și în suitele instrumentale; melodia corespunzătoare acestui dans. ♦ Fig. Agitație, frământare, tumult.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL