Definiție și ce înseamnă saprobiotic

1. [MDA2] saprobiotic, ~ă a [At: DN4 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr saprobiotique] Care trăiește în apele poluate sau pe resturi organice în putrefacție.

2. [MDN '00] SAPROBIOTIC, -Ă adj. care trăiește în apele poluate sau pe resturi organice în putrefacție. (< fr. saprobiotique)

3. [DETS] SAPRO- „putrefacție, putred, poluat”. ◊ gr. sapros „putred” > fr. sapro-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. sapro-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., studiul biologic, fiziologic și biochimic al degradărilor bazinelor acvatice produse de materiile organice putrescibile; ~bionte (v. -biont), adj., s. n. pl., (organisme) care prezintă nutriție saprofitică; ~biotic (v. -biotic), adj., care trăiește în apele poluate sau pe resturi organice în stare de putrefacție; ~bioză (v. -bioză), s. f., mod de viață propriu organismelor din apele poluate cu resturi organice în putrefacție; ~carp (v. -carp), s. n., fruct cărnos care prezintă țesuturi suculente în care se depozitează substanțele nutritive; ~col (v. -col3), s. n., sapropel transformat într-un gel solid, sub acțiunea timpului și a presiunii; ~fag (v. -fag), adj., (despre organisme) care se nutrește cu materii organice în curs de descompunere; ~fil (v. -fil1), adj., 1. Care preferă resturile organice. 2. Care crește pe humus; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) care se hrănesc cu resturi organice; ~fitic (v. -fitic), adj., care crește pe reziduuri organice aflate în descompunere; ~fob (v. -fob), adj., (despre organisme) care se dezvoltă numai în apele încărcate cu substanțe organice; ~gen (v. -gen1), adj., 1. (Despre bacterii) Care provoacă putrezirea substanțelor organice. 2. Care crește pe substanțe aflate în stare de putrefacție; ~geofite (v. geo-, v. -fit), s. f. pl., încrengătură de plante saprobiotice cu flori; ~pel (v. -pel), s. n., mîl bogat în substanțe organice în curs de descompunere, aflat pe fundul lagunelor și al mărilor; ~pelic (v. -pelic), adj., (despre plante) care se dezvoltă pe substanțele în curs de putrezire de pe fundul apelor cu mîl; ~xene (v. -xen), adj., s. n. pl., (organisme) care se dezvoltă în ape curate sau încărcate cu substanțe organice.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] SAPONIFICAȚIE s. f. Saponificare. – Din fr. saponiflcation. 2. [MDA2] saponificație sf […]
1. [DEX '09] SAPONINĂ, saponine, s. f. Substanță de origine vegetală care, în contact cu […]
[MDA2] saponit s [At: CANTUNIARI, L. M. 113 / E: fr saponite] Silicat natural de […]
1. [DEX '09] SAPORIFIC, -Ă, saporifici, -ce, adj. (Livr.) Care dă gust, savoare. – Din […]
1. [MDA2] sapornoi sm [At: PĂSCULESCU, L. P. 375 / Pl: ~ / E: ns […]
1. [MDA2] sapotacee sfp [At: DN4 / E: sapoptacées] Familie de plante dicotiledonate gamopetale, tropicale, […]
1. [DEX '09] SAPOTIER, sapotieri, s. m. Arbore din America tropicală, foarte înalt, bogat în […]
[DE] SAPPORO, oraș în N Japoniei (Hokkaidō), situat în C. Ishikari, la poalele de E […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro