1. [MDA2] saplaic sn [At: CADE / Pl: ~uri, ~ice / E: srb saplak] (Olt) Cauc sau cupă mare de lemn care se folosește la cazanele de țuică și la teascurile de vin.
2. [Scriban] saplaíc n., pl. urĭ saŭ e (sîrb. saplak, probabil d. ung. szápaly, pl. száplak, id.). Vest. Căuș cu coadă foarte lungă de umblat în cazanu de țuică după ce s’a scos borhotu.
3. [DER] saplaic (-curi), s. n. – (Olt.) Polonic de lemn folosit la alambicuri. Sb. saplak (Candrea); legătura cu mag. szapoly „sapă” (Cihac, II, 385) nu este sigură.
4. [DAR] saplaic, saplaicuri, s.n. (reg.) cauc sau cupă mare de lemn care se folosește la cazanele de țuică și la teascurile de vin.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL