1. [DEX '09] SAPIENȚIAL, -Ă, sapiențiali, -e, adj. (Livr.) Care denotă sapiență, cu sapiență. [Pr.: -pi-en-] – Sapiență + suf. -al.
2. [MDA2] sapiențial, ~ă a [At: SCRIBAN, D. / P: ~pi-en-ți-al / Pl: ~i, ~e / E: sapiență + -ial] (Rar) 1 Care aparține sapienței. 2 Referitor la sapiență. 3 Specific sapienței.
3. [MDN '00] SAPIENȚIAL, -Ă adj. care denotă sapiență. ◊ care conține sentințe morale. (< fr. sapiential, lat. sapientialis)
4. [Scriban] * sapiențiál, -ă adj. (lat. sapientialis, d. sapientia, înțelepcĭune, sápins, -éntis, înțelept, sapere, a pricepe. V. sapid). De înțelepcĭune, intelectual. Cărțile sapiențiale, cărțile Bibliiĭ destinate în special instrucțiuniĭ morale (Înțelepcĭune, Proverbele, Eclesiastu și Eclesiaticu).
5. [DOOM 3] sapiențial (livr.) (desp. -pi-en-ți-) adj. m., pl. sapiențiali; f. sapiențială, pl. sapiențiale
6. [DOOM 2] sapiențial (livr.) (-pi-en-) adj. m., pl. sapiențiali; f. sapiențială, pl. sapiențiale
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL