1. [DEX '09] SANCTIFICARE s. f. (Bis.) Faptul de a sanctifica. – V. sanctifica.
2. [MDA2] sanctificare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~cări / E: sanctifica] (Liv) 1-2 Sfințire (1-2). 3 Consfințire (1).
3. [DN] SANCTIFICARE s.f. Acțiunea de a sanctifica și rezultatul ei. [< sanctifica].
4. [DEX '09] SANCTIFICA, sanctific, vb. I. Tranz. (Bis.) A trece pe cineva în rândul sfinților; a sfinți. – Din lat. sanctificare, fr. sanctifier.
5. [MDA2] sanctifia v vz sanctifica
6. [MDA2] sanctifica vt [At: HELIADE, ap. GHICA, A. 705 / V: (înv) ~fia, (înv) sant~, sănți~ / Pzi: sanctific / E: lat sanctificare, fr sanctifier] 1 (În religia creștină; c. i. oameni) A trece în rândul sființilor Si: a sfinți1 (1), (înv) a sacra (1). 2 (Liv) A considera sfânt (1). 3 (Liv; c. i. obiecte) A sfinți1 (9). 4 (Liv) A consfinți (1).
7. [MDA2] sănțifica v vz sanctifica
8. [DLRLC] SANCTIFICA, sanctific, vb. I. Tranz. (Bis.) A trece (pe cineva) în rîndul sfinților; a sfinți.
9. [DN] SANCTIFICA vb. I. tr. A trece în rîndul sfinților, a sfinți. [P.i. sanctific. / < lat. sanctificare, cf. fr. sanctifier].
10. [MDN '00] SANCTIFICA vb. tr. 1. a trece pe cineva în rândul sfinților, a sfinți. 2. a consfinți. (< lat. sanctificare, fr. sanctifier)
11. [Șăineanu, ed. VI] sanctificà v. a (se) face sfânt.
12. [Scriban] * sanctífic, a -á v. tr. (lat. sanctifico, -áre). Sfințesc, fac sfînt.
13. [DOOM 3] !sanctificare (desp. sanc-ti-) s. f., g.-d. art. sanctificării; pl. sanctificări
14. [DOOM 2] sanctificare (sanc-ti-) s. f., g.-d. art. sanctificării
15. [DOOM 3] sanctifica (a ~) (desp. sanc-ti-) vb., ind. prez. 1 sg. sanctific, 2 sg. sanctifici, 3 sanctifică; conj. prez. 1 sg. să sanctific, 3 să sanctifice
16. [DOOM 2] sanctifica (a ~) (sanc-ti-) vb., ind. prez. 3 sanctifică; conj. prez. 3 să sanctifice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL