1. [DEX '09] SAMNIT, -Ă, samniți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care a locuit în Antichitate în centrul Peninsulei Italice și a opus o puternică rezistență cuceririi romane; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține samniților (1), referitor la samniți. – Din lat., fr. Samnites.
2. [MDA2] samnit, ~ă smf, a [At: DER / Pl: ~iți, ~e / E: lat Samnites, fr Samnites] 1-2 (Lpl; șîs triburi samnite) (Populație) italică din centrul penisulei Italice, supusă de romani la începutul sec. III î. C. 3-4 (Persoană) care aparținea populației samnite (2).
3. [DEX '98] SAMNIȚI s. m. pl. Populație care a locuit în antichitate în centrul Peninsulei Italice și a opus o puternică rezistență cuceririi romane. – Din lat. fr. Samnites.
4. [Șăineanu, ed. VI] Samniți m. pl. popor din Samniu.
5. [DOOM 3] samnit adj. m., s. m., pl. samniți; adj. f., s. f. samnită, pl. samnite
6. [DOOM 2] samnit adj. m., s. m., pl. samniți; adj. f., s. f. samnită, pl. samnite
7. [DE] SAMNÍȚI (< fr., lat.) s. m. pl. Populație italică din centrul Pen. Italice, vorbind o limbă aparținând grupului osco-umbrian; supusă de romani (343-341; 327-304; 298-290 și 282-272 î. Hr.). Creatorii unei arte originale.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL