1. [DEX '09] SALVCONDUCT, salvconducte, s. n. Document care acorda cuiva liberă trecere pe un teritoriu străin sau într-o zonă de război. – Cf. it. salvacondotto.
2. [MDA2] salvconduct sn [At: ȘINCAI, HR. II, 15/25 / V: (rar) ~voc~ ( S și: (înv) salvo-conduct) / Pl: ~e / E: it salvocondotto, cf fr saufconduit] 1 Permis care se acorda unei persoane pentru a se putea duce într-un anumit loc și a se putea întoarce fără restricție Vz pașaport. 2 Document eliberat de autorități care permitea unei persoane să intre, să staționeze în zona de război sau să iasă din ea.
3. [DN] SALVCONDUCT s.n. (Jur.) Document care acordă unei persoane liberă trecere pe un teritoriu străin sau într-o zonă de război. [< it. salvacondotto, cf. fr. sauf-conduit].
4. [MDN '00] SALVCONDUCT s. n. document care acorda cuiva, în trecut, dreptul de liberă trecere pe un teritoriu străin sau într-o zonă de război. (după it. salvacondotto)
5. [Scriban] * salvcondúct n., pl. e (după fr. saufconduit și it. salvacondotto). Permisiunea dată de autoritățĭ cuĭva de a merge fără pericul într’o localitate nesigură. Permisiunea dată de un general în timp de războĭ de a trece fără pericul pe teritoriu ocupat de el.
6. [MDA2] salvoconduct sn vz salvconduct[1]
7. [Șăineanu, ed. VI] salv-conduct n. 1. un fel de pașaport de a merge undeva și de a se întoarce liber; 2. permisiune dată de un general în timp de răsboiu unui inimic de a trece liber și în siguranță pe terenul ocupat de armată.
8. [DOOM 3] salvconduct (desp. salv-con-) s. n., pl. salvconducte
9. [DOOM 2] salvconduct (salv-con-) s. n., pl. salvconducte
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL