1. [DEX '09] SALTANAT, saltanaturi, s. n. (Înv.) Alai (domnesc), suită, cortegiu. ♦ Pompă, strălucire. – Din tc. saltanat.
2. [MDA2] saltanat sn [At: VĂCĂRESCUL, ap. ȘIO II1, 311 / Pl: ~uri, ~e / E: tc saltanat] (Înv) Pompă2 (1).
3. [DLRLC] SALTANAT, saltanaturi, s. n. (Învechit) Alai (domnesc), cortegiu, suită. A doua zi plecă cotoiul cu noaptea în cap, și, după ce se făcu bine ziuă, plecă și nunta cu tot saltanatul său. POPESCU, B. III 110. Unde vezi veselii mai multe, saltanaturi... acolo e ticăloșia cea mai mare. GORJAN, H. IV 9. ♦ Pompă, strălucire. Asta este casă de boier de protipendadă, la saltanat domnesc. FILIMON, C. 252.
4. [Șăineanu, ed. VI] saltanat n. (în basmele muntene); 1. suită domnească: porni cu tot saltanatul de slugi POP.; 2. pompă: nunta se petrece cu mult saltanat și mare paradă POP. [Turc. SALTANAT, mândrețe].
5. [Scriban] saltanát n., pl. e și urĭ (turc. [d. ar.] saltanat, suveranitate, pompă, măreție). Vechĭ. Rar azĭ. Pompă, cortegiŭ, suită.
6. [DOOM 3] saltanat (alai) (înv.) s. n., pl. saltanaturi
7. [DOOM 2] saltanat (înv.) s. n., pl. saltanaturi
8. [DER] saltanat (-te), s. n. – Pompă, fast. – Mr. săltănată, megl. săltănat. Tc. (arab.) saltanat (Șeineanu, II, 311). Sec. XIX, înv.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL