Definiție și ce înseamnă salsa

1. [DEX '09] SALSA, salse, s. f. (Muz.) Combinație modernă între vechile sonorități cubaneze și cele portoricane, cu o insistentă tentă ritmică. – Cuv. sp.

2. [MDA2] salsa sfi [At: DN4 / E: it salsa] (Muz) Combinație modernă între vechile sonorități cubaneze și portoricane, cu o insistentă tentă ritmică.

3. [MDN '00] SALSA s. f. (muz.) combinație modernă între vechile sonorități cubaneze și portoricane, cu o insistentă tentă ritmică. (< it., sp. salsa)

4. [DEX '09] SALȚĂ2, salțe, s. f. Vulcan noroios. – Din it. salsa.

5. [DEX '09] SALȚĂ1, salțe, s. f. (Înv.) Zeamă (acrișoară), sos (picant) cu care se ungeau anumite fripturi; salce2. – Din ngr. sáltsa.

6. [MDA2] salcie3 sf vz salță1

7. [MDA2] salsă2 sf vz salță2

8. [MDA2] salsă1 sf vz salță1

9. [MDA2] salță2 sf [At: RESMERIȚĂ, D. / V: (rar) ~lsă / Pl: ~țe / E: it salsa] (Glg) Ridicătură conică formată prin erupția la suprafața pământului a gazelor degajate dintr-un zăcământ de hidrocarburi, care antrenează apă și noroi Si: pâclă, vulcan noroios.

10. [MDA2] salță1 sf [At: HELIADE, L. B. III, 41/16 / V: (rar) ~lce, ~lcie, ~lsă / E: ngr σάλτσα, it salsa] (Înv) 1 Sos picant. 2 (Spc) Zeamă acrișoară făcută din usturoi pisat amestecat cu lămâie, oțet sau vin, sare, piper, dafin, cimbru etc., cu care se ungeau anumite fripturi.

11. [DLRLC] SALȚĂ1, salțe, s. f. (Învechit, rar) Zeamă acrișoară cu care se ung anumite fripturi. Ungea [mielul] c-un fel de salță inventată de dînsul, făcută cu vin amestecat cu usturoi pisat și cu băcănii, cu lămîie și cu sare. GHICA, S. 67.

12. [DLRLC] SALȚĂ2, salțe, s. f. Vulcan noroios.

13. [MDN '00] SALȚĂ s. f. erupție de noroi, cu emanații de gaze, în unele regiuni petrolifere sau gazifere; vulcan noroios. (< it. salsa)

14. [Șăineanu, ed. VI] salță f. 1. sos: salță din vin cu usturoiu și cu sare; 2. mic vulcan noroios, ca la Policiori, în județul Buzău. [Gr. mod. SÁLTZA (din it. salsa)].

15. [Scriban] sálță f., pl. e (ngr. sáltsa, d. it. salsa, sos. V. sos). Sos (Flm. ș.a.). Neol. (it.) Chim. Con din a căruĭ crăpătură ĭese noroĭ sărat și gaz inflamabil, ca’n împrejurimile Etneĭ și la Policĭorĭ (Bz.).

16. [DOOM 3] salsa (melodie; sos) s. f., g.-d. art. salsei; pl. salse

17. [DOOM 2] *salsa s. f., g.-d. art. salsei; pl. salse

18. [DOOM 3] salță s. f., g.-d. art. salței; pl. salțe

19. [DOOM 2] salță s. f., g.-d. art. salței; pl. salțe

20. [DER] sîlță (-țe), s. f. – Laț. Rut. sylĭce (Candrea). Mai puțin probabilă legătura cu sl. sŭlęsti „a îndoi” (Miklosich, Lexicon, 934), sl. sŭlęcati „a îndoi” (Tiktin). În Mold., sec. XVII-XVIII.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro