1. [DEX '09] SALMIAC s. n. (Chim.; rar) Țipirig2. [Pr.: -mi-ac] – Din germ. Salmiak.
2. [MDA2] salmiac sns [At: ASACHI, L. 861/26 / P: ~mi-ac / E: fr salmiac, ger Salmiak] Clorură de amoniu naturală, cristalizată, incoloră, galbenă sau roșie, cu gust sărat înțepător, folosită la curățirea metalelor, în operația de lipire, în industria textilă, în industria chimică și în medicină Si: (pop) țipirig.
3. [DEX '98] SALMIAC s. n. (Chim.; rar) Țipirig. [Pr.: -mi-ac] – Din germ. Salmiak.
4. [DN] SALMIAC s.n. Clorură naturală de amoniu. [Pron. -mi-ac. / < fr. salmiac].
5. [MDN '00] SALMIAC s. n. clorură naturală de amoniu; țipirig. (< germ. Salmiak)
6. [Scriban] * salmiác n. (germ. salmiak, pol. salmiak și salmoniak, din lat. sal ammoniacus, sare amoniacală). Chim. Rar. Țipirig.
7. [MDA2] solmiac sn vz salmiac
8. [Scriban] 1) țipiríg n. fără pl. (din țăperig, care ar veni dintr’un adj. ngr., de unde vine și sîrb. caparika și mrom. țaparkó, id.). O substanță albă pulverulentă rezultată din acid cloridric și amoniac în volume egale. În ainte se aducea din Egipt, unde se prepara sublimînd funinginea produsă din arderea baligiĭ de cămilă. Astăzĭ se extrage din apele care se condensează la prepararea gazuluĭ de iluminat pin destilarea cărbuneluĭ de pămînt. În chimie se numește clorură de amoniŭ saŭ cloidrat de amoniac (AzH4 C1). Se numește și salmiac și (vechĭ) nișadir.
9. [DOOM 3] salmiac (rar) (desp. -mi-ac) s. n.
10. [DOOM 2] salmiac (rar) (-mi-ac) s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL