1. [DEX '09] SELAMLÂC, selamlâcuri, s. n. (Înv.) Parte rezervată bărbaților și musafirilor în casele turcești; încăperi destinate domnului și slugilor sale, precum și pentru recepții, în palatele domnilor români. [Var.: selamalâc s. n.] – Din tc. selâmlık.
2. [MDA2] selamlâc sn [At: (sf. sec. XVIII) LET. III, 232/13 / V: (înv) ~lic, selea~, salamlăc[1], salamlic, salămlăc / Pl: ~uri / E: tc selâmlık] 1 Parte a casei turcești rezervată bărbaților și musafirilor. 2 (Pex) Totalitate a încăperilor destinate domnului și slujitorilor lui, precum și recepțiilor, în palatele domnești din Evul Mediu, în țările române Si: (înv) selam (7). 3 Ceremonial sau alai cu care sultanul era însoțit la geamie pentru rugăciunea solemnă de vineri.
3. [DEX '98] SELAMLÂC, selamlâcuri, s. n. (Înv.) Parte rezervată bărbaților și musafirilor în casele turcești; încăperi destinate domnului și slugilor sale, precum și pentru recepții, în palatele domnilor români. [Var.: selamalâc s. n.] – Din tc. selâmlık.
4. [DEX '09] SELAMALÂC s. n. v. selamlâc.
5. [MDA2] salamlâc[1] sn vz selamlâc
6. [MDA2] salamlic sn vz selamlâc
7. [MDA2] salămlăc sn vz selamlâc
8. [MDA2] selamlic sn vz selamlâc
9. [MDA2] seleamlâc sf vz selamlâc
10. [DLRLC] SELAMALÎC s. n. v. selamlîc.
11. [DLRLC] SELAMLÎC, selamlîcuri, s. n. (Învechit; și în forma selamalîc) Parte rezervată bărbaților și musafirilor în casele turcești; încăpere (sau încăperi) în palatele domnilor romîni, destinate domnului și slugilor sale, precum și pentru recepții. Îl trimisese... ca să le vînză și tînărul Petrake le ducea pe la haremurile și selamlîcurile din Stambul și Scutari. GHICA, A. 16. ◊ Expr. A da selamlîc = a saluta, a transmite salutări. Tu selamalîc le-i da Și le-i zice. TEODORESCU, P. P. 545. – Variantă: selamalîc s. n.
12. [Scriban] salám n., pl. urĭ (germ. salami [-wurst], d. it. saláme, d. sale, sare). Un fel de cîrnaț foarte gros (de vre-o 5-8 centimetri): salam de Sibiĭ, de Verona. – În est selamlîc.
13. [Scriban] salamalîc V. selamlîc.
14. [Scriban] salamlîc V. selamlîc.
15. [Scriban] selamlîc n., pl. urĭ (turc. selamlyk, [d. ar. selamun ’aleikŭm, pace asupra voastră], partea caseĭ rezervată bărbaților și vizitelor, sală de audiență, selamlîc. Fr. salamalec). Ceremonia întovărășiriĭ sultanuluĭ la moscheĭe p. rugăciunea solemnă de Vinerĭ. Fig. Închinăciune adîncă, salutare respectuoasă (maĭ ales ca la musulmanĭ). – Și seleamlîc, salamlîc, salamalîc. V. harem.
16. [DOOM 3] selamlâc (înv.) s. n., pl. selamlâcuri
17. [DOOM 2] selamlâc (înv.) s. n., pl. selamlâcuri
18. [DLRLV] SALAMLIC s.n. (Mold.) 1. (La turci) Parte a casei rezervată bărbaților și musafirilor. S-au și apucat de lucrul caselor despre salamlic, lăsînd haremul mai în urmă. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. 2. (în Țările Române) Totalitatea încăperilor destinate domnitorului și slujitorilor lui. După venirea, vestei de domnie nouă s-au mutat în curtea domnească, căci se isprăvisă lot salămlăcul si-l asternusă frumos. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU.Variante: salămlăc (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU). Etimologie: tc. selâmlık.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL