Definiție și ce înseamnă saivant

1. [DEX '09] SAIVAN, saivane, s. n. 1. (Reg.) Adăpost de iarnă pentru oi (sau pentru vite); perdea. 2. (Înv.) Cort deschis, asemănător cu un baldachin, destinat domnului sau înalților demnitari. [Var.: săivan s. n.] – Din tc. sayvan.

2. [MDA2] saivan sn [At: N. COSTIN, ap. ȘIO II1, 308 / P: sa-i~ / V: (îvp) săi~, (înv) saievant, ~nt, sei~ / Pl: ~e, ~uri / E: tc sayvan, sayvant] 1 Cort deschis, mobil, asemănător cu un baldachin, destinat împăratului, domnitorului sau înalților demnitari (turci sau români). 2 Adăpost pentru ovine și, mai rar, pentru vite, integral închis sau numai cu trei pereți, construit din materiale ușoare și acoperit cu nuiele, paie, stuf etc. Si: (reg) colnită1 Vz grajd, perdea, saia2, șopron. 3 (Dob) Șură1. 4 (Mol; Dob) Magazie cu pereți de scânduri sau de trestie pentru adăpostit tutunul pe vreme umedă.

3. [DEX '98] SAIVAN, saivane, s. n. 1. (Reg.) Adăpost de iarnă pentru oi (sau pentru vite); perdea. 2. (Înv.) Cort deschis, asemănător cu un baldachin, destinat domnitorului sau înalților demnitari. [Var.: săivan s. n.] – Din tc. sayvan.

4. [DLRLC] SAIVAN, saivane, s. n. (Și în forma săivan) 1. Adăpost de iarnă pentru oi sau pentru vite; perdea. V. saia3. A găsit penele păsărilor, la o margine de porumbiște, mai la deal de saivane. POPA, V. 23. Scotea apă cu burduful pentru vite și dormea în saivanul lor. SANDU-ALDEA, la CADE. 2. (Învechit) Cort deschis asemănător cu un baldachin, destinat domnitorului sau înalților demnitari. Au făcut popas la o dumbravă... și au stat la prînzare subt săivan. SADOVEANU, Z. C. 328. – Pronunțat: sa-i-. – Variantă: săivan s. n.

5. [Șăineanu, ed. VI] saivan n. 1. Mold. adăpost de iarnă, pentru oi; 2. (Dobrogea) magazie de adăpostit șirele de tutun pe timpul umed. [Vechiu-rom. saivan, cort deschis = turc. SAYVAN, lit. umbrar].

6. [Scriban] saĭván n., pl. e și urĭ (turc. saĭvan, d. pers. saĭeban, umbrar, d. saĭe, umbră; bg. saĭvant, șopron. V. saĭa 3). Umbrar de pînză, cort deschis, baldachin, tendă. Azĭ. Munt. Mold. Dobr. Staul de nuĭele lipite cu lut, de vălătucĭ orĭ de chirpicĭ. Magazie de ținut șirele de foĭ de tutun pe timp ploios. – Și săĭvan și saĭvant. V. saĭa 3, otac.

7. [DEX '09] SĂIVAN s. n. v. saivan.

8. [MDA2] saievant sn vz saivan

9. [MDA2] saivant sn vz saivan

10. [MDA2] săivan sn vz saivan

11. [MDA2] seivan sn vz saivan

12. [Scriban] săĭván V. saĭvan.

13. [DOOM 3] saivan (desp. sai-) s. n., pl. saivane

14. [DOOM 2] saivan (sai-) s. n., pl. saivane

15. [DER] saivan (saivane), s. n. – 1. Cort. – 2. (Mold., Dobr.) Șopron. – Var. săivan, seivan. Tc. sayvan (Șeineanu, II, 308), din per. sayeban, cf. bg. saivan.

16. [DLRLV] SAIVAN s. n. (Mold.) Cort deschis, mobil, destinat domnitorului sau înalților demnitari (turci sau români). Dacă au descălecat împăratul sub saivan, i-au închinai daruri Duca-Vodă. PSEUDO-MUSTE. Și marsără așa cu toții la un loc, ... până la un săivan a pașii, ce era întinsu. NECULCE. Si saivantul este întins pre malul Dunării. GHEORGACHI; cf. PSEUDO-COSTIN ; CRB, 163r. Variante: saievant (PSEUDO-MUSTE), saivant (GHEORGACHI), seivan (PSEUDO-COSTIN). Etimologie : tc. sayvan; saivant < tc. dial. sayvant. Cf. o t a c, ș a t o r.

17. [DLRLV] SAIEVANT s. n. v. saivan.

18. [DLRLV] SAIVANT s.n. v. saivan.

19. [DLRLV] SEIVAN s.n. v. saivan.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[DE] SASTRE, Alfonso (n. 1926), dramaturg spaniol. Partizan al teatrului realist, este unul dintre reprezentanții […]
1. [Șăineanu, ed. VI] Satan(a) m. nume ce sfânta Scriptură dă duhului ispititor: piei, Satana! […]
[D.Religios] Satanail (Satanailă), (în credințele populare) unul dintre numeroasele nume date diavolului, în special căpeteniei […]
[D.Religios] Satanail (Satanailă), (în credințele populare) unul dintre numeroasele nume date diavolului, în special căpeteniei […]
1. [DEX '09] SATANESC, -EASCĂ, satanești, adj. (Rar) Satanic. – Satan + suf. -esc. 2. […]
1. [MDA2] satang sm [At: DN4 / Pl: ~ngi / E: fr satang] Monedă divizionară […]
1. [DEX '09] SATANIC, -Ă, satanici, -ce, adj. De satană, al satanei, referitor la satană; […]
1. [DEX '09] SATANICESC, -EASCĂ, satanicești, adj. (Rar) Satanic. – Satan + suf. -icesc. 2. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro