1. [MDA2] saigit sn [At: ȘIO II1, 308 / V: ~ggit / Pl: ~uri / E: saigi] (Înv) Saigie (2).
2. [MDA2] saiggi v vz saigi
3. [MDA2] saiggit sn vz saigit
4. [MDA2] saigi [At: ȘIO II1, 308 / P: sa-i~ / V: ~ggi / Pzi: ~igesc / E: drr saigiu] 1 vi (Înv) A îndeplini funcția de saigiu (1). 2 vt(a) A strânge (cu sila) beilicul sau oieritul.
5. [DLRLC] SAIGGI2, saiggesc, vb. IV. Intranz. (Învechit și popular; și în forma saigi) A îndeplini funcția de saiggiu; p. ext. a lua cu hapca. Și firman îi da, ca să haiducească, ca să saiggească. TEODORESCU, P. P. 671. Turme ce găsea, toate le scria și le saiggea. id. ib. 672. – Pronunțat: sa-ig-. – Variantă: saigi vb. IV.
6. [DLRLC] SAIGI vb. IV v. saiggi.
7. [DLRM] SAIGGI2, saiggesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A îndeplini funcția de saiggiu; p. ext. a lua cu hapca. [Pr.: sa-i-. – Var.: saigi vb. IV] – Din saiggiu.
8. [DLRM] SAIGI vb. IV. v. saiggi.
9. [Scriban] saigésc v. intr. P.P. Funcționez ca saigiŭ.
10. [DAR] saigit, saigituri, s.n. (înv.) strângere a beilicului, a oieritului.
11. [DAR] saigi, saigesc, vb. IV (înv. și reg.) a îndeplini funcția de saigiu (strângător al beilicului, al oieritului).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL