1. [MDA2] saigie sf [At: ȘIO II1, 308 / P: sa-i~ / V: ~ggie[1] / Pl: ~ii / E: saigiu + -ie] 1 (Înv) Slujba saigiului (1). 2 Strângere a birului beilicului sau oieritului Si: saigit.
2. [DLRLC] SAIGIE s. f. v. saiggie.
3. [Scriban] saigíe f. P.P. Funcțiunea de saigiŭ.
4. [MDA2] saiggie sf vz saigie
5. [DLRLC] SAIGGIE s. f. (Învechit și popular; și în forma saigie) Slujba saiggiului. C-acum mi-a venit și mie Ca să plec în saiggie. TEODORESCU, P. P. 670. – Pronunțat: sa-ig-. – Variantă: saigie s. f.
6. [DLRM] SAIGGIE s. f. (Înv. și reg.) Slujba saiggiului. [Pr.: sa-i-. – Var.: saigie s. f.] – Din saiggiu + suf. -ie.
7. [DAR] saigie, saigii, s.f. (înv.) slujba saigiului (v.); faptul de a saigi; saigit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL