Definiție și ce înseamnă sacrilej

1. [DEX '09] SACRILEGIU, sacrilegii, s. n. Profanare a lucrurilor considerate sfinte sau, p. ext., a unui lucru care trebuie respectat; necinstire, pângărire. [Var.; (înv.) sacrilej s. n.] – Din fr. sacrilège, lat. sacrilegium.

2. [MDA2] sacrilegiu sn [At: LB / V: (înv) ~eghiu, ~ej, (reg) ~egi / E: lat sacrilegium, fr sacrilège] 1 (Liv) Faptă profanatoare. 2 (Reg; îs) ~ mic Ultima sâmbătă din postul de Paști, în care se fac pomeni (și slujbe religioase) pentru morți. 3 (Reg) Sărbătoarea moșilor de iarnă.

3. [DEX '98] SACRILEGIU, sacrilegii, s. n. Profanare a lucrurilor considerate sfinte sau, p. ext., a unui lucru care trebuie respectat; necinstire, pângărire. [Var.: (înv.) sacrilej s. n.] – Din fr. sacrilège, lat. sacrilegium.

4. [DLRLC] SACRILEGIU, sacrilegii, s. n. Profanare a lucrurilor sfinte, p. ext. a unui lucru care trebuie respectat; necinstire, pîngărire. Copiii cutezară să ceară... înlocuirea cu două tablouri mai apropiate de moda artistică a timpului. Ideea fusese însă respinsă de Elena și Constantin Lipan cu indignare, ca un necugetat sacrilegiu. C. PETRESCU, C. V. 90. – Variantă: sacrilej (CARAGIALE, S. U. 84) s. n.

5. [DN] SACRILEGIU s.n. Necinstire, profanare a unui lucru considerat sfînt, a unui lucru deosebit de scump. [Pron. -giu, var. sacrilej s.n. / cf. lat. sacrilegium, it. sacrilegio, fr. sacrilège].

6. [MDN '00] SACRILEGIU s. n. necinstire, profanare a unui lucru considerat sfânt sau deosebit de scump. (< lat. sacrilegium, fr. sacrilège)

7. [Șăineanu, ed. VI] sacrilegiu n. 1. pângărirea celor sfinte; 2. hulirea unui preot sau a unei persoane demnă de venerațiune.

8. [Scriban] * sacrilégiŭ n. (lat. sacrilegium). Profanare de lucrurĭ saŭ de persoane sacre: a lovi un preut e un sacrilegiŭ.

9. [DEX '09] SACRILEJ s. n. v. sacrilegiu.

10. [MDA2] sacrileghiu sn vz sacrilegiu

11. [MDA2] sacrilegi s vz sacrilegiu

12. [MDA2] sacrilej sn vz sacrilegiu

13. [DN] SACRILEJ s.n. v. sacrilegiu.

14. [DOOM 3] sacrilegiu (desp. sa-cri-) s. n., art. sacrilegiul; pl. sacrilegii, art. sacrilegiile (desp. -gi-i-)

15. [DOOM 2] sacrilegiu (sa-cri-) [giu pron. gĭu] s. n., art. sacrilegiul; pl. sacrilegii, art. sacrilegiile (-gi-i-)

16. [MDO] sacrilegiu

17. [IVO-III] sacrilegiu, -gii.

18. [DMLR] sacrilej (= sacrilegiu) s. n., pl. sacrilejii

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro