1. [DEX '09] SACERDOTAL, -Ă, sacerdotali, -e, adj. (Livr.) Preoțesc; p. ext. sacru, solemn. – Din fr. sacerdotal, lat. sacerdotalis.
2. [MDA2] sacerdotal, ~ă a [At: GUSTI, G. V. 58 / Pl: ~i, ~e / E: fr sacerdotal, lat sacerdotalis] 1 (Liv) Care aparține unui cult. 2 Preoțesc. 3 (Pex) Sacru (1). 4 (Pex) Solemn (1).
3. [DLRLC] SACERDOTAL, -Ă, sacerdotali, -e, adj. Preoțesc. Hlamidă sacerdotală. GALACTION, O. I 335. Pe urmă intră, amîndoi odată, cei doi mitropoliți ai Principatelor, în negru amîndoi... cu cîrji sacerdotale încrustate cu rubine și diamante. CAMIL PETRESCU, O. I 217.
4. [DN] SACERDOTAL, -Ă adj. (Liv.) De preot, preoțesc. [Cf. fr. sacerdotal, lat. sacerdotalis].
5. [MDN '00] SACERDOTAL, -Ă adj. de preot, preoțesc. ◊ solemn, grav. (< fr. sacerdotal, lat. sacerdotalis)
6. [Șăineanu, ed. VI] sacerdotal a. ce ține de sacerdoțiu: demnitate sacerdotală.
7. [Scriban] * sacerdotál, -ă adj. (lat. sacerdotalis). Preuțesc.
8. [DOOM 3] sacerdotal (livr.) adj. m., pl. sacerdotali; f. sacerdotală, pl. sacerdotale
9. [DOOM 2] sacerdotal (livr.) adj. m., pl. sacerdotali; f. sacerdotală, pl. sacerdotale
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL