1. [MDA2] sacat, ~ă a [At: ALEXANDRESCU, O. I, 311 / V: săc~ / Pl: ~ați, ~e / E: tc sakat] 1 (Înv; d. vite, rar, d. oameni) Bolnav (2). 2 Lovit. 3 Rănit. 4 Infirm.
2. [Șăineanu, ed. VI] sacat a. vătămat (vorbind de vite): boul fiind sacat, la un picior rănit GR. AL. [Turc. SAKAT, spetit].
3. [Scriban] sacát, -ă adj. (turc. sakat, invalid, d. ar. sakyt, prost, josnic; ngr. sakatis; bg. sîrb. alb. sakat). Rar azĭ. Beteag, vătămat, invalid: un boŭ sacat.
4. [DEX '09] SECAT, -Ă, secați, -te, adj. Fără apă, lipsit de umezeală; uscat. – V. seca.
5. [MDA2] sacăt ain [At: URICARIUL IV, 131/14 / E: tc sakit] (Înv) De calitate inferioară.
6. [MDA2] săcat2, ~ă a vz secat2
7. [MDA2] săcat1, ~ă a vz sacat
8. [MDA2] secat1 sn [At: CADE / Pl: ? / E: seca2] 1-14 Secare (1-4, 6-15).
9. [MDA2] secat2, ~ă a [At: (cca 1792) N. A. BOGDAN, C. M. 70 / V: (îrg) săc~ / Pl: ~ați, ~e / E: seca2] 1 (D. râuri, izvoare etc. sau d. cursurile, albiile lor, d. bălți, lacuri, fântâni etc.) Care a fost golit de apă Si: (rar) secătuit (1), uscat. 2 (Rar; spc) Desecat2 (1). 3 (Rar; pgn) Golit2 (5). 4 (Fig; d. posibilitățile, capacitățile, disponibilitățile etc. fizice, intelectuale, afective ale oamenilor) Care a ajuns la limită Si: secătuit (3). 5 (D. oameni) Care a obosit peste măsură (din cauza eforturilor fizice, a consumului nervos etc.) Si: secătuit (4), epuizat, extenuat, istovit, sfârșit, sleit2, stors2, supt2, vlăguit, zdrobit, (înv) zămorât. 6 (Rar; fig) Secătuit (9). 7 (D. râuri, izvoare etc. sau d. cursurile, albiile lor, d. bălți, lacuri, fântâni etc.) Care și-a pierdut (total sau parțial, definitiv sau temporar) apa Si: (reg) secătos , secătuit (5). 8 (D. apele râurilor, izvoarelor, bălților, lacurilor, fântânilor etc.) Care a dispărut (total sau parțial, definitiv sau temporar) Si: (rar) secătuit (6). 9 (Rar; d. plante, vegetație etc.) Care și-a pierdut germenele de viață din cauza lipsei de umezeală Si: secătuit (7), veștejit, uscat. 10 (Rar; d. fructe sau d. semințe) Care a devenit sec (pierzându-și puterea germinativă) Si: secătuit (8). 11 (Înv; d. fructe) Deshidratat2 (1). 12 (D. oameni, d. corpul sau părți ale corpului lor) Paralizat. 13 (Pgn; d. oameni) Infirm. 14 (D. ființe) Care este chinuit de o durere (fizică) puternică, insuportabilă. 15 (D. oameni) Care este epuizat suletește.
10. [DLRLC] SECAT, -Ă, secați, -te, adj. 1. Fără apă, lipsit de umezeală; uscat. (Fig.) Armonie! Limbă sfîntă, care e ș-a ta putere Dacă faci să curgă lacrimi ca o dulce mîngîiere Chiar din ochii ce de ele se arată mai secați? MACEDONSKI, O. I 88. 2. Atrofiat, paralizat. Mă vezi prăpădit, dar altfel această mînă secată Tot ar mai putea trimite dușmanului o săgeată. HASDEU, R. V. 60.
11. [Șăineanu, ed. VI] secat a. 1. din care s’a scos apa: baltă secată; 2. fig. slăbit: secat de puteri. [Lat. SICCATUS].
12. [DER] sacat adj. – Rănit, vătămat, damblagit. – Var. mr. săcat. Tc. (arab.) sakat (Șeineanu, II, 304), cf. ngr. σαϰάτης, alb., bg., sb. sakat. – Der. sacatifsi, vb. (a schilodi), din ngr. σαϰατεύω, sec. XVIII, înv. (Gáldi 247); sacatlîc, s. n. (invaliditate), din tc. sakatlik.
13. [DAR] sacat, -ă, adj. (înv.) vătămat; spetit (de muncă); bolnav, lovit; rănit; infirm.
14. [DAR] sacăt adj. invar. (înv.) de calitate inferioară.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL