1. [DEX '09] SACAGIU, sacagii, s. m. Persoană care transporta în trecut apă (potabilă) cu sacaua, pentru a o vinde. ◊ Expr. A vinde apă la sacagiu = a încerca să dai cuiva un lucru pe care-l are din belșug; a încerca să înveți (sau să înșeli) pe cineva mai priceput (sau mai șiret) decât tine. – Saca + suf. -giu.
2. [MDA2] sacagiu sm [At: DOC. EC. 116 / Pl: ~ii / E: saca + -giu] 1-2 Persoană care transporta (și vindea) apă cu sacaua (1) Si: (reg) apar (1-2). 3 Persoană care conducea sacalele (1) cu apă la alaiurile domnești. 4 Pompier (1) care folosea sacaua (7).
3. [DEX '98] SACAGIU, sacagii, s. m. Persoană care transporta în trecut apă (potabilă) cu sacaua, pentru a o vinde. ♦ Expr. A vinde apă la sacagiu = a încerca să dai cuiva un lucru pe care îl are din belșug; a încerca să înveți (sau să înșeli) pe cineva mai priceput (sau mai șiret) decât tine. – Saca + suf. -giu.
4. [DLRLC] SACAGIU, sacagii, s. m. Cel care transportă apă cu sacaua pentru a o distribui sau a o vinde. V. apar. Umblau sacagii cu antale mari trase de boi pe ulicioarele tărăgănate ale corturilor, umplînd ciuberele de la răspîntii cu apă. SADOVEANU, F. J. 568. Veneau sacagii de cîteva ori pe zi, să umple sacalele și să plece prin mahalale, strigînd cu un glas la fel ca o muzică. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 14. Văzînd un sacagiu că trece pe la poartă, am alergat după el, ca să-i zic să ne vîndă vro două cofe de apă. ALECSANDRI, T. 1163. ◊ Expr. A vinde apă la sacagiu = a voi să dai cuiva un lucru pe care-l are din belșug; a încerca sî înveți (sau să înșeli) pe cineva mai priceput (sau mai șiret) decît tine.
5. [Șăineanu, ed. VI] sacagiu m. cel ce cară și vinde apă cu sacaua: argatul se făcu sacagiul Curții ISP. [Formațiune analogică].
6. [Scriban] sacagíŭ m. (d. saca). Cărător saŭ vînzător de apă cu sacaŭa. – V. apar 1.
7. [DOOM 3] sacagiu s. m., art. sacagiul; pl. sacagii, art. sacagiii (desp. -gi-ii)
8. [DOOM 2] sacagiu s. m., art. sacagiul; pl. sacagii, art. sacagiii (-gi-ii)
9. [MDO] sacagiu
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL