1. [DEX '09] SABOTAJ, sabotaje, s. n. Acțiune având ca scop împiedicarea bunului mers al unei activități, în special frânarea desfășurării normale a unui proces de producție. – Din fr. sabotage.
2. [MDA2] sabotaj sn [At: TITULESCU, D. 152 / V: (înv) ~agiu / Pl: ~e / E: fr sabotage] (Șîs act de ~) 1 Acțiune organizată în scopul zădărnicirii, frânării unei activități, a unui proces de producție etc. Si: sabotare (1). 2 Infracțiune care constă în neîndeplinirea sau îndeplinirea intenționat defectuoasă de către un angajat a unor îndatoriri de serviciu de natură să aducă prejudicii avuției sau securității statului Si: sabotare (2).
3. [DLRLC] SABOTAJ, sabotaje, s. n. Împiedicare a bunului mers al unei acțiuni; frînare intenționată a desfășurării normale a unui proces de producție. Și-l mai băgase și la pușcărie vreme de un an, pentru vina de sabotaj. DUMITRIU, P. F. 64.
4. [DN] SABOTAJ s.n. Distrugere, stricare conștientă a unui lucru, a unei mașini etc. pentru a zădărnici o acțiune, un proces etc.; împiedicarea, frînarea intenționată a realizării unui lucru, a unei acțiuni. [< fr. sabotage].
5. [MDN '00] SABOTAJ s. n. distrugere, stricare conștientă a unui lucru, a unei mașini etc., pentru a zădărnici o acțiune, un proces etc. (< fr. sabotage)
6. [Șăineanu, ed. VI] sabotaj n. apucătură necinstită a lucrătorilor cari intențional deteriorează materialul stăpânului lor.
7. [Scriban] * sabotáj n., pl. e (fr. sabotaje). Acțiunea de a sabota.
8. [MDA2] sabotagiu sn vz sabotaj
9. [DOOM 3] sabotaj s. n., pl. sabotaje
10. [DOOM 2] sabotaj s. n., pl. sabotaje
11. [MDO] sabotaj
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL