1. [DEX '09] SABIȚĂ, sabițe, s. f. (Iht.) Sabie (3). – Din bg. sabica.
2. [MDA2] sabiță sf [At: ANTIPA, F. I. 155 / V: (reg) săb~ / A și: (reg) sabiță / Pl: ~țe, (reg) ~ți / E: bg сабица] 1 Pește cu corpul lucios și turtit, cu abdomenul arcuit și creasta abdominală ascuțită Si: sabie (42), săbioară (3), săbiuță (4), săbiiță, săbicioară, (reg) bârcie (Pelecus cultratus). 2 (Reg) Obleț (Alburnus alburnus). 3 (Reg) Rizacă (1).
3. [DEX '98] SABIȚĂ, sabițe, s. f. (Iht.) Sabie (2). – Din bg. sabica.
4. [DLRLC] SABIȚĂ2, sabițe, s. f. Rizacă.
5. [DLRLC] SABIȚĂ1, sabițe, s. f. (Iht.) Sabie (2).
6. [Scriban] sábiță și (est) sághiță f., pl. e (d. sabie saŭ slav. sabljica, din cauza formeĭ eĭ). Dun. Un fel de pește cu solzĭ albĭ cu spinarea dreaptă și lungă de vre-o 20 c.m. (pélecus cultrátus). – Și săbiuță (Chir. VR 8., 7-8, 51).
7. [MDA2] săbiță[1] sf vz sabiță
8. [DOOM 3] sabiță s. f., g.-d. art. sabiței; pl. sabițe
9. [DOOM 2] sabiță s. f., g.-d. art. sabiței; pl. sabițe
10. [DE] SABÍȚĂ (< bg.) s. f. Specie de pește teleostean din familia ciprinidelor, lung de 25-35 cm și greu de 300-400 g, cu corpul în formă de pumnal, turtit lateral (Pelecus cultratus). Trăiește în lacuri și în bazinele M. Baltice, Caspică, Neagră. Se hrănește cu zooplancton, insecte, puiet de pește; săbiuță (4), săbioară (3).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL