1. [MDA2] sabaș1 sn [At: TDRG / V: ~buș / A și: sabaș / Pl: ~e / E: nct] (Buc; Mol) 1-2 (Ban dat ca) bacșiș.
2. [MDA2] sabaș2 sn [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 62v/7 / Pl: ~e / E: ns cf șabas, ucr сабаш] (Îvr) Sabat1 (4).
3. [DLRLC] SABAȘ s. n. (Învechit) Ban dat ca bacșiș; bacșiș. Să bagi mîna-n buzunar, Să cauți un sabaș de cei mari, Să dai la cei lăutari. SEVASTOS, N. 295. – Variantă: sabuș (ȘEZ. III 87) s. n.
4. [DLRM] SABAȘ s. n. (Înv.) Ban dat ca bacșiș. [Var.: sabuș s. n.]
5. [Scriban] 1) sabáș n., pl. inuz e saŭ urĭ (ung. szabás, tăĭetură, formă). Vest. Est. Formă, tip, chip, trăsăturĭ ale fețeĭ: așa-ĭ sabașu luĭ.
6. [Scriban] 2) sábaș (orĭ -áș?) n., pl. e (turc. sabaș. Tkt.). Sev. Nunta 295. Bacșiș. – În Șez., 8, 87, sábuș.
7. [MDA2] sabuș sn vz sabaș1
8. [DLRLC] SABUȘ s. n. v. sabaș.
9. [Scriban] sábuș V. sabaș 2.
10. [DER] sabaș (-șe), s. n. – (Mold.) Bacșiș.. Tc. sabaș (Tiktin).
11. [DAR] sabaș1, sabașe, s.n. (reg.) bacșiș.
12. [DAR] sabaș2, sabașe, s.n. (înv.) ziua de sâmbătă la mozaici; sabat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL