1. [DEX '09] SABAT, sabaturi, s. n. 1. (La iudei și la unii creștini) Ziua de odihnă sau ziua a șaptea a săptămânii. 2. Adunare de vrăjitoare care, potrivit unor legende medievale, avea loc sâmbăta, la miezul nopții, într-un loc singuratic. ♦ Fig. Gălăgie mare produsă de o mulțime zgomotoasă. – Din fr. sabbat, lat. sabbatum.
2. [MDA2] sabat2 sn [At: I. CR. VIII, 220 / Pl: ~e / E: nct] (Reg) Deprindere (a cuiva).
3. [MDA2] sabat1 sn [At: NEGRUZZI, S. II, 93 / A și: (îvr) sabat / Pl: ~uri, ~e / E: lat sabbatum] 1 Adunare de vrăjitori sau vrăjitoare care, potrivit unor legende medievale, se ținea sâmbăta de la miezul nopții (până la cântatul cocoșilor). 2 (Pex) Adunare zgomotoasă și dezordonată, cu agitație frenetică. 3 Gălăgie produsă de sabat (2). 4 Ziua de sâmbătă, care reprezintă ultima zi a săptămânii la mozaici și la unii sectanți creștini și care este considerată de aceștia zi de sărbătoare, fiind consacrată odihnei și ceremoniilor cultului Si: (îvr) sabaș2. 5 Numele primului tratat din Talmud, referitor la sărbători.
4. [DEX '98] SABAT, sabaturi, s. n. 1. Ziua de sâmbătă la mozaici și la unii sectanți creștini, reprezentând ultima zi a săptămânii, considerată zi de sărbătoare. 2. Adunare de vrăjitoare care, după credințele evului mediu, avea loc sâmbăta, la miezul nopții, într-un loc singuratic. ♦ Fig. Gălăgie mare produsă de o mulțime zgomotoasă. – Din fr. sabbat, lat. sabbatum.
5. [DLRLC] SABAT s. n. 1. Ultima zi a săptămînii, considerată ca zi de sărbătoare la vechii evrei; sîmbătă. 2. Adunare de vrăjitoare care, după credințele din evul mediu, avea loc sîmbăta, la miezul nopții, într-un loc singuratic. Teme-te să nu vezi cîmpul unde sabatul s-adună. NEGRUZZI, S. II 93. ♦ Fig. Gălăgie mare produsă de o mulțime zgomotoasă. [Jocurile] formau un sabat infernal, al cărui ecou se pierdea în apartamentele pustii ale postelnicului. FILIMON, C. 176.
6. [DN] SABAT s.n. 1. Ultima zi a săptămînii în calendarul mozaic, consacrată odihnei și ceremoniilor cultului; sîmbătă. 2. Adunare de vrăjitoare care, după credințele din evul mediu, avea loc sîmbăta la miezul nopții. ♦ (Fig.) Gălăgie produsă de o adunare zgomotoasă. [Cf. fr. sabbat, lat. sabbatum, gr. sabbaton < ebr. sabbath – repaus].
7. [MDN '00] SABAT s. n. 1. sâmbătă, ultima zi a săptămânii la mozaici și la unii sectanți creștini, consacrată odihnei și ceremoniilor cultului. ◊ primul tratat din Talmud, referitor la aceste ceremonii. 2. adunare de vrăjitoare care, după credințele din evul mediu, avea loc sâmbăta la miezul nopții; ◊ (fig.) hărmălaie, zarvă. (< fr. sabbat, lat. sabbatum)
8. [Șăineanu, ed. VI] sabat n. 1. ultima zi a săptămânei la Evrei, cea consacrată repaosului; 2. pretinsă adunare nocturnă a vrăjitoarelor: unde infernul sabatul adună BOL.; 3. fig. gălăgie mare, dezordine nespusă.
9. [Scriban] 1) sábat n., pl. e (ung. szabat, construcțiune, formă). Nț. Fel, obiceĭ, deprindere, nărav (rev. I. Crg. 8, 220).
10. [Scriban] 2) *sábat n., pl. e (lat. sábbatum, vgr. sábbaton, d. ebr. sâbbâth. V. sâmbătă). Ultima zĭ a săptămăniĭ jidăneștĭ, consacrată repausuluĭ. Adunare nocturnă de fărmăcători și fărmăcătoare care, după credința popoarelor creștineștĭ, era prezidată chear de dracu (fiind-că era impresiunea pe care le-o producea scîrbosu sabat). Fig. Hărmălaĭe grozavă, nuntă jidovească. V. țap.
11. [MDA2] șabas sn vz șabăs
12. [MDA2] șabăț sn vz șabăs
13. [Șăineanu, ed. VI] Șabaț n. cel mai frumos oraș al Serbiei, pe Sava, cu un castel întărit: 16.000 locuitori.
14. [DOOM 3] sabat s. n., pl. sabaturi
15. [DOOM 2] !sabat s. n., pl. sabaturi
16. [DER] sabat s. m. – 1. Sîmbăta la evrei. – 2. Adunare de vrăjitoare. – 3. Zarvă, gălăgie. – Var. sabaș, șabăț. Fr. sabbat; var., direct din ebr. šabbāth, iud. germ. schabbes, de unde și pol. szabas, rus. šabáš „odihnă, repaus” (Vasmer, III, 368), it. sciabà (Battisti, V, 3393).
17. [D.Religios] șabăs s. n. 1. Ultima zi a săptămânii la evrei, care este zi de sărbătoare. V. și sabat. 2. (Fam., în forma șabăț) Petrecere, reuniune intimă. [Var.: (rar) șabas, (fam.) șabăț s. n.] – Din idiș șabăș.
18. [DAR] sabat, sabate, s.n. (reg.) obicei, deprindere (a cuiva).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL